Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Podul către vis

        de Haricleea Nicolau

SELMA (2014) 

• Regia: Ava DuVernay

• Scenariul: Paul Webb

• Producători: Christian Colson, Oprah Winfrey, Dede Gardner, Jeremy Kleiner

• Distribuţia: David Oyelowo (Martin Luther King, Jr.), Tom Wilkinson (preşedintele Lyndon Johnson), Carmen Ejogo (Coretta Scott King), Lorraine Toussaint (Amelia Boynton Robinson), Cuba Gooding Jr. (Fred Gray), Tim Roth (George Wallace), Oprah Winfrey (Annie Lee Cooper).

• Muzică: Jason Moran

• Durata: 128 min.

• Filmările s-au desfăşurat cu precădere în Atlanta - Georgia şi Selma, Montgomery - Alabama.

• Premiera: 11 nov. 2014, la Festivalul Institutului American de Film

• Premii: Selma a primit deja 57 de premii şi 72 de nominalizări

• OSCAR *2015 - Premiile Academiei Americane de Film: Cel mai bun cântec original - „Glory”, de John Legend & Common

• Globul de Aur *2015

Cel mai bun cântec original – „Glory”, de John Legend & Common

Nominalizări: cel mai bun film – dramă; cel mai bun regizor – Ava Duvernay; cel mai bun actor în rol principal - David Oyelowo.

 

„Suntem descendenţii unor oameni puternici, care au supravieţuit în navele de sclavi pe oceane, oameni care au inovat, au creat şi au iubit, în ciuda presiunilor şi a torturilor inimaginabile. Ei sunt în sângele nostru, zvâcnind în inimile noastre în orice clipă

(Amelia Boynton Robinson către Coretta Scott King)

Martin Luther King avea un vis. Dar un singur vis poate schimba lumea? Da!

La un secol de la abolirea sclaviei, în urma războiului civil american (1861-1865), filmul Selma (2014) onorează memoria tuturor afro-americanilor care au fost sacrificaţi şi discriminaţi de-a lungul istoriei şi, mai ales, onorează după 50 de ani memoria victimelor Mişcării pentru Drepturile Civile. După ce în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea segregarea devenise evidentă, legile discriminatorii rasiale şi violenţa au condus către necesitatea apariţiei unei mişcări radicale de combatere a acestora, astfel încât, între 1954-1968, condiţiile disperate ale negrilor din sudul Statelor Unite au declanşat Marea Migraţie şi mişcarea de combatere a violenţei şi discriminării împotriva afro-americanilor.

Concentrând acţiunea filmului pe reeditarea pregătirii celebrului marş de la Selma la Montgomery, în martie 1965, regizorul Ava DuVernay spune povestea unei decizii esenţiale în istoria SUA, avându-l drept personaj central pe excepţionalul lider Dr. Martin Luther King Jr. (David Oyelowo). Fără a se abate de la datele istorice, pregătind cu minuţiozitate declanşarea conflictului, Ava DuVernay reuşeşte să creeze poate una dintre cele mai puternice pelicule despre soarta negrilor de-a lungul istoriei şi este cunoscut faptul că acestea nu sunt puţine: Culoarea purpurie (1985), minunatul film al lui Spielberg cu Danny Glover, Whoopi Goldberg, Oprah Winfrey; Lungul drum către casă (1990, r. Richard Pearce, cu Sissy Spacek şi Whoopi Goldberg); Fantomele din Mississippi (1996, r. Rob Reiner, cu Alec Baldwin, James Woods, Whoopi Goldberg); Culoarul morţii (1999, r. Frank Darabont, cu Tom Hanks şi Michael Clarke Duncan), Selma, Doamne, Selma (1999, r. Charles Burnett); Neînfrânt (2009, r. Clint Eastwood, cu Morgan Freeman, Matt Damon); The help (2011, r. Tate Taylor, cu Emma Stone, Viola Davis, Octavia Spencer); Django dezlănţuit (2012, r. Quentin Tarantino, cu Jamie Foxx, Samuel L. Jackson); The Butler (Majordomul, 2013, r. Lee Daniels, cu Forest Whitaker, Oprah Winfrey, David Oyelowo; 12 ani de scavie (2013, r. Steve McQueen, cu Chiwetel Ejiofor, Michael Kenneth Williams, Michael Fassbender); Mandela: lungul drum spre libertate (2013, r. Justin Chadwick, cu Idris Elba, Naomie Harris). Din când în când, cinematografia americană mizează pe subiectele tragice generate de sclavie şi discriminare rasială şi creează adevărate mărturii istorice, iar din 2009, întâmplător sau nu (în 2008 Barack Obama a devenit primul preşedinte de culoare al Statelor Unite), aceste filme sunt din ce în ce mai numeroase, realizate de regizori importanţi (Clint Eastwood, Quentin Tarantino, Lee Daniels, Steve McQueen) şi de producători celebri (Oprah Winfrey).

Filmul Avei DuVernay este puternic nu doar pentru că spune o poveste istorică importantă, ci pentru că are forţa evocării personajului multiplu. Precum corul din tragedia antică, masele inspirate şi conduse de liderul Martin Luther King susţin permanent pesonajul principal. Dincolo de toate biciuirile şi abuzurile făcute asupra negrilor, dincolo de scenele umilirii, exploatate la maximum în alte filme celebre, momentul evocat de Selma surprinde tensiunea premergătoare marşului către Montgomery, dorinţa arzătoare a comunităţii de a fi unită întru înfăptuirea visului lor: recunoaşterea dreptului de vot.

Fără să apeleze la artificii, Ava DuVernay conduce sigur intriga filmului, crescând treptat temperatura evenimentelor, de la discursul emoţionant rostit de Martin Luther King la primirea premiului Nobel, până la atacul rasist din biserică, unde au fost ucise patru fete şi culminând cu împuşcarea mortală a unui tânăr chiar sub ochii mamei sale şi ai bunicului său. Potenţarea dramatică a momentelor este susţinută deplin de coloana sonoră. Dincolo de faptele istorice evidente, esenţial este că, simbolic, acest film vorbeşte despre condiţia tuturor oamenilor persecutaţi sau sacrificaţi de-a lungul istoriei de către alţi oameni: de la ororile naziştilor şi cele petrecute în închisorile comuniste, până la atacurile armate sau abuzurile fundamentaliştilor islamici. Simbolic, se vorbeşte despre dreptul fundamental la libertate şi despre necesitatea depăşirii preconcepţiilor, a acceptării diversităţii, fie că e vorba despre rase diferite, sexualitate diferită sau religie diferită. Pornind din Selma către Montgomery, marşul condus de Martin Luther King presupunea traversarea podului Edmund Pettus, ridicat peste Alabama. După încercarea eşuată din data de 7 martie 1965, numită Duminica însângerată, când autorităţile au împiedicat violent trecerea manifestanţilor (lovind cu bastoanele, împuşcând şi aruncând gaze lacrimogene), pe 25 martie marşul condus de Martin Luther King intra triumfător în capitala statului Alabama. Marşul către Montgomery devine o călătorie iniţiatică ce urmăreşte o transformare, iar trecerea peste apă presupune încercare şi pericol. Podul sau puntea îngăduie trecerea, iar traversarea capătă caracter primejdios, fiind şi simbol al divizării. Simbolic, podul trebuie traversat, ca semn al depăşirii unei situaţii anterioare conflictuale, ca semn al transgresării limitelor, dar şi ca simbol al unirii, al libertăţii de a alege şi al acceptării diversităţii.

Determinat de lupta împotriva discriminării afro-americanilor, Dr. Martin Luther King Jr., considerat unul dintre oratorii de elită ai istoriei SUA, laureat al premiului Nobel pentru Pace în 1964, este întruchipat de actorul David Oyelowo, care s-a zbătut timp de şapte ani ca să obţină rolul şi s-a implicat în atragerea unei personalităţi precum Oprah, pentru a produce această peliculă. Actor de teatru şi de film, David Oyelowo a visat întodeauna să joace acest rol, susţinând că a primit un elan divin care l-a impulsionat să-şi împlinească această dorinţă. Gradându-şi rolul impecabil, de la discursurile electrizante şi sigure până la ezitările din relaţia cu soţia, de la forţa cu care domina prin privire, până la scenele extrem de emoţionante, David Oyelowo este cea mai potrivită alegere pentru rolul Martin Luther King Jr., performanţa sa aduncându-i deja numeroase premii şi nominalizări. O prezenţă cuceritoare, delicată, dar puternică este Carmen Ejogo, care joacă soţia liderului – Coretta Scott King. Interpreta rolului doamnei Annie Lee Cooper este cunoscuta femeie de televiziune Oprah Winfrey, care a jucat de-a lungul timpului în mai multe pelicule importante despre vieţile cetăţenilor afro-americani, ea fiind o ferventă susţinătoare a tuturor artiştilor de culoare, alăturându-se acţiunilor caritabile sau demersurilor artistice demne. Deşi are doar câteva apariţii, acestea fac parte din scene foarte importante în scenariu, Oprah, reuşind aici o interpretare subtilă, rafinată şi extrem de emoţionantă. De la debutul ca actriţă, în 1985, în filmul Culoarea purpurie, până la statutul de azi de producător, Oprah s-a dedicat constant susţinerii peliculelor despre negrii din State: Beloved (1988), Marile dezbateri (2007), în The Butler (2013) a jucat rolul Gloria Gaines, câştigând aprecierea criticilor.

Selma este o poveste adevărată despre destinul unui om de culoare care a schimbat destinul a milioane de oameni, sacrificându-se în numele dreptăţii şi al libertăţii de a fiinţa deplin. Selma este povestea unui vis care a reuşit să schimbe esenţial lumea afro-americanilor năpăstuiţi de-a lungul istoriei, vlăguiţi de biciuiri şi umilinţe. Selma este un film despre asumarea datoriei morale, despre onoare şi curaj, despre libertate, iubire şi călăuzire prin Dumnezeu. Selma este o admirabilă călătorie spre redobândirea demnităţii umane.

© 2007 Revista Ramuri