| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Versuride Gabriel ChifuFără titlu Fiecare cuvânt de îndată ce-l pierd din vedere devine obiect care grăbit începe să putrezească devine vietate care grăbită începe să sufere rugină harnică sufletul nostru macină macină inexistentul la căderea serii voi ieşi din casă şi asemenea mării mă voi izbi de ţărm şi de stânci mă voi sparge în mii de valuri murind şi născându-mă murind şi născându-mă. Corcoduşii au înflorit sau Un cântec de întâmpinat primăvara Lui Geo Dumitrescu (plouă corcoduşii au înflorit) sâmbătă seara ziua de duminică merge la discotecă împreună cu luni pe când o energie de colapsar fără trup bântuie străzile în neştire pe când telefonul sună nu nu e iubita făurită din fulgere ci o vârstă trecută de-a mea îmi telefonează greşeală (plouă corcoduşii au înflorit) un pendul care bate între cobai şi înger e poetul O cititor făţarnic spune Baudelaire Chitanţele pentru înşelăciune adaugă Eliot Deci cititorule aruncă săgeata spre mine cum şi eu am azvârlit-o spre tine şi mie şi ţie ca pe o scamă de pe covor un aspirator ne smulge sufletul (plouă corcoduşii au înflorit) o galaxie cade în ceaşca de ceai adevărul e sfârtecat de acceleratul de ora şase râul şi albia fac schimb de locuri în timpul liber tragedia e paiaţă iar eu sunt o pivniţă plină de alcoolul unei singure întrebări cum să nu mai renasc eronat? (plouă corcoduşii au înflorit în liniştea de după ploaie s-ar putea auzi viermele traversând mărul) (Din volumul Realul eruptiv, 1979) |