Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Versuri

        de Gabriel Chifu

fluviu mototolit

pluteam şi azi spre focurile aprinse

ale sânilor tăi,

dar dar dar dar

gheaţa alunecă pe patinatori,

porţelanul ţine minte,

o corabie de mărar navighează pe o

mare de astrahan,

labirintul dă o declaraţie că e

linie dreaptă simpatică şi iubeşte simplitatea.

hai Bonaparte spune tu cum

la 19 brumar deputaţii te făcură tâlhar

şi fură gata să te gâtuiască şi totuşi spre seară

te aleseră consul în felul lor în felul tău.

şi ce dacă.

în coşul de gunoi

aruncat

un fluviu mototolit.

barbarii se pitulaseră în prăjitura cu stafide.

chiar trupul tău e descompus (de cine? – ei, de cine !...)

şi recompus într-o ordine aberantă.

draga mea, asta e, iartă-mă că deviez.

(1982)

 

pastel despre toamna care luminează cu

un felinar drumul copacilor spre Persepolis,

despre îmbrăţişarea ploii cu un triunghi

echilateral, despre focurile care ard mocnit

în carnea femeilor albe şi brune, despre

aroma cozonacilor care doboară zidurile unei

case de 84 de ani, despre vântul care se

revarsă din cifra unu, despre motocicletele

care iau lecţii de fluviu, despre un heruvim

căruia îi cresc coarne şi despre mine însumi

 

suntem toţi mai îndelungi, mai scurte

opriri ale luminii în loc.

(1982)

© 2007 Revista Ramuri