Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Anton Jurebie

Part time

 

O vară de neuitat

 

suntem în toiul verii,

mă rog să fie o vară fără memorie,

fără şlagărul verii

sau excursie ratată în bulgaria.

am un prieten din moldova, îmi spune:

oraşul cultural jassy

bate pasul pe loc.

m-am retras în podu-iloaiei-city

pe lângă un ibric. cu amicii.

de şlagărul estival tot nu vom scăpa

dar va intra în topul lui mr. bin.

piesa o vară de neuitat

se va juca la toamnă, aşa cum ne-am obişnuit.

pantofii

 

vasile şi-a scos pantofii la plimbare.

dar pantofilor li s-a făcut somn.

căscau, când stângul când dreptul.

vasile se împiedica.

l-a prins căscatul şi pe el.

visa că şi-a luat propriul cap în braţe.

sau că se poticneşte

cu pantofii de el.

vasile, vasile,

nu ţi-am spus eu să fii atent ?

tu îţi pui mintea cu pantofii ăia negrii,

care scârţâie ca un dric neuns !

 

la capăt de linie

 

n-am făcut niciun compromis în poezie.

n-am ridicat mâna împotriva ei.

a venit la timp. a venit şi mai târziu.

nu m-am apărat. n-am proclamat nicio victorie.

aş fi vrut să fiu poet optzecist

în anii ‘80.

şi nu poet optzecist apărut dup㠑90,

între atâtea ciuperci postdecembriste.

dacă într-o zi te hotărăşti să

nu mai scrii poezie,

trebuie să stai la rând.

sunt mulţi care au anunţat că nu vor mai scrie.

li s-a spus: nu se poate toţi odată.

se aprobă. dar pe rând.

veţi rămâne membru cu carnet de uniune.

dar se va numi uniunea nescriitorilor din românia,

să nu fie confundaţi cu scriitori de vagoane

din epoca celălaltă.

să fie douămiiştii poeţii de la capăt de linie ?

 

mamamare story

 

bunica mea se mândrea că

a dat mâna cu ministrul

şi au fost felicitată pentru munca ei:

creştea gândaci de colorado

în grădina din spatele casei.

primeşte salutări şi încurajări

din Colorado, USA

unde şi-a făcut prieteni pe net,

printre indienii hoppy.

când am ajuns, bunica era în travaliu.

am anunţat-o pe soră-mea: bunica e în travaliu!

vin îndată, a răspuns ea.

dar moartea s-a grăbit. venise termenul.

şi indienii hoppy au plecat, pe rând,

la ceruri.

celula monoparentală

 

când m-am întors acasă,

băiatul şi fetiţa

mâncau hrană pentru pisici

laolaltă cu felinele.

am urlat. am chemat salvarea.

au venit paramedicii.

le-au făcut spălături. am dat declaraţii.

mai bine o sunam pe maică-mea.

am înjurat toţi bărbaţii din lume

geloşi alcoolici bătăuşi.

mi-am pus rotilele şi am ieşit în oraş.

mă strigau: nebuna! asta mă excita.

proştilor! când ajung acasă

mi se spune mama.

sunt paranoică, recunosc,

îmi cresc copiii singură. mă uit

la filme americane despre familii monoparentale.

mai puţin monoxid de carbon în apartament.

 

înnoirea jurămintelor

 

o iubeşte la fel de mult când îi spune:

sunt cârpa murdară a vieţii tale.

sau: sunt preşul murdar

de care te ştergi când vii, când te-ntorci.

oricum,

despre trupuri, frumoasele trupuri umane

se va spune mai târziu:

rămăşiţe pământeşti.

hanneh, îi spun,

hai să privim împreună cerul,

atât putem face, deocamdată.

să privim cerul gol şi senin

pentru care avem un limbaj comun.

© 2007 Revista Ramuri