Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Meridianele textului

        de Reiner Kunze

Prezentare şi traducere: Mircea M. Pop



Născut în 1933 la Oelnitz, în fosta RDG, ca fiu de miner, Reiner Kunze a studiat filosofia şi ziaristica în Leipzig.
Având probleme cu Stasi fiindcă îşi publică cărţile în RFG şi nu se înscrie pe linia ideologică a Partidului Comunist, ba dimpotrivă, literatura sa este critică la adresa regimului, este dat afară din Uniunea Scriitorilor din RDG şi i se interzice să mai publice. În 1977 reuşeşte să emigreaze cu familia în Germania Federală.
El scrie, de regulă, poezie scurtă, căutând să prindă esenţialul în doar câteva cuvinte. Poezia sa a fost tradusă până în prezent în 26 de limbi.
Reiner Kunze este membru în Academia de arte frumoase din Bavaria şi a obţinut mai multe premii, printre care: Premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor din Cehoslovacia în 1968, Premiul pentru cartea de tineret în 1971, Premiul pentru literatură al Academiei de Arte Frumoase din Bavaria în 1973, Premiul Georg Trakl din Austria în 1977.
Poeziile traduse mai jos fac parte din volumele Drumuri sensibile, Sonor care nu trece dincolo de pereţii camerei, Peste propria speranţă şi Singura viaţă a fiecăruiaşi publicarea lor se face cu amabila aprobare a editurii S. Fischer din Frankfurt am Main, căreia atât redacţia, cât şi traducătorul îi mulţumesc pe această cale.

Dur

Dintr-o sută de germanişti iubeşte poezia unul

Potrivit ca germanist în afară de acesta nu-i nici unul

Ajutor de interpretare

În afară de acesta unul

nu iubeşte autorul pe nici unul.

 

In memoriam Johannes Bobrowski

Fotografia sa

pe stâlpul pentru reclame

Acum

Moştenirea literară

este asigurată, poetul

liniştitor de mort.

 

Ţie, în palton albastru

(pentru Elisabeth)

Din nou citesc de la început

rândurile casnice te caut

pe tine virgula albastră care

dă un sens vieţii

 

Prima scrisoare a Tamarei A.

Ţi-a scris

Tamara A, de paisprezece ani, în

curând membră a comsomolului

În oraşul ei, scrie ea, se află

patru statui:

Lenin

Cepaev

Kirov

Kuibîşev

Păcat că nu povesteşte

despre ea

Ea povesteşte

despre ea, fiică

 

Fanfară pentru Vietnam

Cuvintele mele vreau să le expediez împotriva

bombelor

bombelor

bombelor

Cu cuvintele mele vreau să prind

bombe

bombe

bombe

Cuvintele mele au însă cătuşe.

 

Drumuri sensibile

Sensibil

este pământul peste izvoare: nici un copac

nu-i voie să cadă, nici o rădăcină

să fie desţelenită

Izvoarele ar putea

seca

Câţi copaci sunt

căzuţi, câte rădăcini

desţelenite

în noi.

 

Schimbarea numelui

Tu înţepi tu

eşti un arici

(fiul)

Eu sunt un arici

Ţepii mei însă sunt florile unui

buchet de ziua de naştere a copilului

Fluturi stau

de-a lungul şi de-a latul

Uite, fiul meu. Eu

nu sunt tatăl tău, sunt doar

un arici care

înfloreşte.

 

Imn unei femei la interogatoriu

Rea a fost

clipa

dezbrăcării

Atunci

în afara privirii ei au aflat

totul

despre ea.

 

Antena

1.

Să o taie cu fierestrăul, o ameninţă

strada

antena se refugie

sub coama acoperişului, aici

o dădu de gol

casa

antena se refugie

în cameră, aici

o dădură de gol

pereţii

antena se refugie

în cap, el

oferă siguranţă

2.

Deocamdată

 

Sat în Moravia

pentru Peter Huchel

Cinci ani nu se căsători nimeni

în Touboř nimeni

nu muri nici un copil

nu se născu

Fără de zgomot înfloreşte pe coastă

cicoarea

© 2007 Revista Ramuri