| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziide Mădălina Nicas-o cred eu somn uşor vărsatul un act de igienă în loc de mantră pentru relaxare mereu de ales echilibru sau rezistenţă azi am scris mâine alerg locul rostul scopul structura unor mici obiecte asocierile spontane nu sunt niciodată libere nimic nu e liber pentru că vine de undeva raport cauză efect şi raportul de imputabilitate suntem inteligenţi chimicale de origine superioară invidiem cobaii scăpaţi din laborator domnul şobolan doamna şoricică domnişoara ureche de om din spinarea domnului şoricel când voi avea ghiocei pe la tâmple am să mă retrag într-o fermă de animale vivat principessa acest subiect hipotensiv distras de cuvinte îmbulzite în cap ca-n metrou la unirii ce de amintiri stop stop stop puţină ordine felul în care se se dezintegrează un bulgăre de pământ cât durează căderea în hău mâna care a înfăptuit se şterge pe pantaloni picioarele o vor purta mai departe aplecarea schimb de placă în loc de schimb de salive constant constat constant echilibru rezistenţa prin contradicţii zdrenţe pe contrasens permisul de conducere expirat contact cu pământul puţin dulce acelaşi adagio cât carolina lipeşte urechea de calorifer închide ochii păsărea somnoroasă ascultă căldura cum curge sinapsă cabana din sticlă colorată în care am stat în muzeu inima mea pasărea împăiată inelul arabelei cu motive din mondrian îl răsucesc o anim balansul de rufe animate pe sârmă pojghiţa de sânge încă se usucă dansul contemporan iată o activitate căreia m-aş fi dăruit cu plăcere însă dragul de obiecte omul negru fredonează ceva se uită cât e ceasul hm zice hm a trecut miezul nopţii pot pleca liniştit în alt text braţe lungite la maxim şi peste puteri sete de sincronicitate sete de extrem despre relaţia mea cu mâncarea va povesti carolina pe complet altă voce m-am alintat schizoid a se remarca să consemnăm cu surpriză niciun miniburghiu pentru scărpinatu-n pupilă când i se pare că sufăr de nebăgare în/ de seamă mamzel ciclop se piteşte lângă carolina exersează-mpreună tandreţea cu un calorifer acum o pauză de pus în imagini de evitat de mister de castrat adevărul absent pis pis pisi pis (pauza-n care ochii mei obosiţi se transformă într-un snapshot cu un grup de străini fotografiind faţada unei clădiri art nouveau bine-nţeles nu îi interesează cam câtă singurătate s-a trăit înăuntru şi după cât timp aştept să se îndepărteze trec bagajul în mâna cealaltă dau şalul jos mă aşez pe bordură din josul străzii se aude-nfundat o pisică-n călduri) la fel cu înghiţitul limbii nu-ţi fie teamă e semn de luciditate să îţi doreşti să înnebuneşti şi să ţi se pară că îţi reuşeşte un gândăcel cu mai multe picioruşe decât te aşteptai îţi urcă pe piele aproape fără să-l simţi îi poţi spune lui am cunoscut şi persoane echilibrate aveau un miros amărui şi stătut de praf întărit peste flori din mătase artificială nebunia începe abia când eşti întrerupt gândăcelul o simte şi înaintează ce mă face s-adorm la loc după ce tresar din coşmar cu sentimentul că gata m-am sufocat sunt deja de mână cu micuţa sirenă din telefon şi mergem să stingem lumina e gândul plăpând că tandreţea există că poate mâinile ei |