Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Retrăirea călătoriei

        de Adrian POPESCU

Un volum elegant, recent apărut la editura Cartea rom­ânească,  ,,Literaturexpress, Europa văzută de la fereastra vagonului’’, semnat de doi confrați basarabeni, excelenți  redactori la ,,Contrafort’’, autori pe bună dreptate  prețuiți, Vasile Gârneț și Vitalie Ciobanu, îmi readuce vii în memorie peisajele unei  Europe culturale, cea de dinaintea aderării noastre. Aceeași, în fond, solid construită Europă,  prin însumarea eforturilor coerente ale mai multor generații, diversă, dar unitară cultural, în ciuda celor două războaie, a dictaturilor care au învrăjbit-o, dar nu au distrus-o, a unor neînțelegeri recente, cum sunt și cele în jurul unor paragrafe din viitorului Tratat al Constituției Europene.

Acum, în preajma Nașterii Domnului, chiar un neștiutor, din ultimul cătun, poate să-ți spună că fără bucuria din Betleem, din acea seară cosmică, fără  ieslea cu fân, fără Maria și Iosif veghind Pruncul ceresc, fără cei trei  magi, nu prea mai are omul un rost clar, iar tablourile, cărțile, partiturile muzicale, cântecele, mii, nu au ocolit nicidecum, niciunde, scena  Crăciunului. Nu poți închide ochii în fața Prezenței. Nici a rădăcinilor noastre creștine, spirituale, culturale. Chiar dacă între timp o seamă de entuziasme ale noastre s-au mai domolit, ea, Europa valorilor spirituale,  rămâne un reper, un model, singurul unde omul se simte acasă.

Forța insidioasă a relativismului, a consumismului,  sau, mai nou, a unui puseu xenofob, nu o scutesc nici pe ea de erori, sau de păcate, dar, dincolo de acestea, modelul cultural european, fondat pe un nucleu apusean, este fecund în continuare, apt de înnoire,  reglându-și din mers unele disfuncționalități.

 

Călătoria fabuloasă, de la Lisabona la Berlin, spre  nordul, apoi spre estul continentului, organizată cu metodă și cu pragmatism de LiteraturWERKstatt Berlin, în vara lui 2000,  prin directorul proiectului, Thomas Wohlfahrt, secondat de o admirabilă echipă, le-a confirmat  celor 104 scriitori, străbătând 11 țări, ideea acestui model fecund al Europei perene. Cine n-a vrut sa-l  vadă, nu l-a văzut… Vasile și Vitalie l-au văzut. Andrei Bodiu, Nicolae Prelipceanu, subsemnatul, majoritatea, la fel, l-au văzut. Toate aceste rute, întâlniri, dezbateri, recitaluri de poezie, vizite, chipuri sunt surprinse pe viu în cartea celor doi scriitori români.  Scris la două mâini, sub forma unui jurnal de bord, fără inutile paranteze, textul, respiră vitalitate și ordine interioară, compozițională. E un bun exemplu de talent literar, care-și asociază informația și inteligența, interpretând, mai mult decât descriind, peisajele, inclusive cele umane, parcursul  celor 7000 de kilometri . Caractere sau situații neobișnuite, stări de spirit, sau replici din acest drum, care a durat o lună și jumătate, se perindă prin fața noastră, un film cu tăieturile necesare, desigur, un montaj priceput, relatările celor doi scriitori. Este o performanță deja faptul că autorii aceștia nu se dublează unul pe altul, chiar dacă scriu uneori, chiar despre același subiect, pentru că unghiul de observație e diferit,  dar tonalitatea volumului e  unitară. Ca impresie generală, remarc autenticitatea notației, dar și referințele culturale, vizita la Prado, de exemplu, despre care scrie Vasile Gârneț, dar și Vitalie Ciboanu,  sau la Louvru, sunt firesc de bine țintite, niciodată didacticiste, sau ostentativ-supradimensionate. Surprinderea pulsului străzii, a locurilor celebre, la Lisabona, bunăoară, a  parcului și  Castelului Sao-Jorge, rafinat-estet evocat de Vitalie Ciobanu : ,,Priveliștea Lisabonei și a împrejurimilor sale de pe tarasa Castelului Sao Jorge –cred că ar trebui să constituie pânza unui mare maestru, expusă într-unul din faimoasele muzee ale lumii“. Dar și casa memorială Fernando  Pessoa, parcă o vezi, aievea, chiar dacă ea devine  o dezamăgire, nu numai  pentru Vasile Gârneț,  care simte nevoia unei conversații compensatoare  cu locuitorii  străzii marelui poet portughez al secolului trecut. La Madrid, simbolica Puerta del Sol are parte de condeiul alert și sensibil al lui Vitalie, iar Plaza Mayor, una dintre oglinzile în care s-a reflectat istoria Madridului și a întregii Spanii“, de notația meditativă  a lui Vasile Gârneț, care nu uită să noteze  remarca ușor sastisită de comercialul turism iberic, a simpaticului poet Alberto Porlan „bere și istorie.“

Nu totul e armonie în trenul scriitorilor, se iscă controverse între spiritul imperialist rus și cel al ucrainenilor sau al basarabenilor. Sunt vizibile decalaje de mentalitate în trenul care străbate nu doar spații geografice, ci istorie în desfășurare. Descrierea Kaliningradului e dezolantă, chiar sinistră, Malborkul e privit cu înțelegere, pentru că „polonezii au păstrat și au inclus în patrimoniul lor național vestigiile civilizației germane, rușii le-au sfărâmat cu buldozerul, de aceea, Polonia aparține Occidentului, iar Rusia reprezintă antimateria Vestului!“. Ideea lui Vitalie e bine articulată. Trecutul are remanențe, răbufniri chiar, cicatrici care nu s-au vindecat, întrebări la care nu s-a răspuns. Cei doi autori nu ocolesc asemenea puncte dureroase, nici nostalgia unor confrați de drum după Imperiul rus de altădată. Dar iată și  alte interogații punctuale, care ne privesc direct, pe noi, toți  autorii români. Vasile Gârneț sau  Vitalie Ciobanu  le pun cu îngrijorarea omului care a fost silit  de a și le pune, nu doar de dragul de a discuta. De pildă, „Cu ce i-am putea intersa pe alții într-un schimb de valori culturale cu Occidentul?. O asemenea dezbatere ar mai spulbera din narcisismul nostru păgubos.“

 

Niciodată prezentul, ca tensiune a istoriei, nu e eludat, edulcorat, evacuat din acest jurnal  la două mâini, unitatea lui ține  de concepție, una liberal-modernă, postmodernă,  dezinhibată, fără  poncife patriotarde, realistă, dar profund valorizatoare a identității noastre naționale, într-un mod nestrident. Stilul celor doi autori este inconfundabil. Asimilarea unor lecturi esențiale, autori canonici,  pattern-uri, etc. îi apropie, desigur, dar nu-i confundă.

O carte de peste 450 de pagini care ai vrea să nu se mai termine, a doua relatare, cronologic,  a drumului Literaturexpressului, după volumul reușit, de asemenea, al altui călător, Andrei Bodiu. La aproape 8 ani de la plecarea noastră din Lisabona, pentru a descoperi orașele și oamenii Europei, gustul acelui început e intact, proaspăt, reconfortant,  prin paginile lui Vasile Gârneț și ale lui Vitalie Ciobanu. Un poet și un eseist au scris cel mai substanțial op despre aventura pe drum de fier (cu escale binevenite) a celor peste o sută de scriitori europeni, în anul de grație 2000.

 

© 2007 Revista Ramuri