Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Labirintul tăcerii

        de Haricleea Nicolau

Im Labyrinth des Schweigens /În labirintul tăcerii (2014)

• Regia: Giulio Ricciarelli

• Scenariul: Giulio Ricciarelli, Elisabeth Bartel

• Distribuţia: Alexander Fehling (Johann Radmann), Johannes Krisch (Simon Kirsch), Friederike Becht (Marlene), Hansi Jochmann (Sekretärin), Johann von Bülow(Otto Haller), Gert Voss (Fritz Bauer), Robert Hunger-Bühler (Walter Friedberg), André Szymanski (Thomas Gnielka), Tim Williams(Major Parker)

• Imagine: Martin Langer, Roman Osin

• Costume: Aenne Plaumann

• Design de producţie: Janina Jaensch

• Muzica: Sebastian Pille, Niki Reiser

• Durata: 122 min.

• Premiera: 6 sept. 2014 – TIFF (Festivalul Internaţional de Film de la Toronto)

Premii:

• Premiul publicului - Cel mai bun film (Giulio Ricciarelli) - Festivalul Internaţional de Film Atena, 2015

• Cel mai bun actor (Alexander Fehling) – Bavarian Film Awards, 2015

• Premiul Publicului (Giulio Ricciarelli) – Festivalul Europen de Film „Les Arcs”, 2014

• Menţiunea specială a juriului (Giulio Ricciarelli) – Festivalul Europen de Film „Les Arcs”, 2014

Bazat pe evenimente reale, pelicula germană Im Labyrinth des Schweigens (2014)/ În labirintul tăcerii este o dramă în regia lui Giulio Ricciarelli, propunerea Germaniei la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin la Premiile Academiei Americane de Film, ediţia 88. Lansat în septembrie 2014 la TIFF (Festivalul Internaţional de Film de la Toronto), filmul În labirintul tăcerii a fost rapid apreciat de critica de specialitate, primind mai multe nominalizări şi premii.

De-a lungul istoriei cinematografiei mondiale, au fost create zeci de filme pe tema Holocaustului, filme despre mărturisirea abominabilelor crime comise împotriva umanităţii în lagărele morţii. Prea puţin fictive, scenariile acestora s-au bazat pe fapte reale, pe declaraţii ale supravieţuitorilor şi desigur, pe documente care au dovedit atrocităţile regimului nazist. Dintre aceste filme, memorabile rămân Procesul de la Nürnberg (r. Stanley Kramer, 1961), Muntele de pietate (r. Sidney Lumet, 1965), Peisaj după război (r. Andrej Wajda, 1970), Alegerea Sofiei (r. Alan J. Pakula, 1982), Lista lui Schindler (r. S. Spielberg, 1993), Viaţa e frumoasă (r. Roberto Benigni, 1997), Trenul vieţii (r. Radu Mihăileanu, 1998), Zona morţii (r. Tim Blake Nelson, 2001), miniseria (2001) şi lungmetrajul Jurnalul Annei Frank (r. George Stevens, 1959), Pianistul (r. Roman Polanski, 2002), Gebürtig (r. Robert Schindel, Lukas Stepanik, 2002), Băiatul în pijama vărgată (r. Mark Herman, 2008), În beznă (r. Agnieszka Holland, 2011), Ida (r. Pawel Pawlikowski, 2013).

În labirintul tăcerii este admirabila călătorie a unui tânăr procuror din Frankfurt, spre a descoperi adevărul istoric şi spre a spulbera tăcerea care se aşternuse peste ororile Germaniei naziste. Demersul cercetării adevărului istoric început de procurorul Johann Radmann (Alexander Fehling) a reuşit să restituie istoriei Germaniei o filă trecută sub tăcere aproape două decenii. La 15 ani după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în Germania anului 1958, cu oameni surprinşi în primăvara naţiei, un simplu fapt dezlănţuie câţiva ani de cercetări făcute cu tenacitate de procurorul Johann Radmann, până la declanşarea în 1963 a Procesului Auschwitz, unde au fost judecaţi 19 membri SS şi au depus mărturie 211 supravieţuitori ai lagărului. Procesul a durat 20 de luni, pe parcursul cărora inculpaţii nu au demonstrat nici un fel de remuşcare. Tăinuite şi rămase nepedepsite mult timp după încheierea războiului, ororile nazismului sunt, în sfârşit, demascate. Cutremurătoare la simpla rostire, cuvinte precum Holocaust (uciderea a aproximativ şase milioane de evrei), lagăr de exterminare, lagăr de muncă şi concentrare, marşurile morţii, cameră de gazare – socotite „soluţia finală a problemei evreieşti”, stau mărturie, de acum înainte, despre înfiorătorul regim instaurat de Adolf Hitler.

Deşi debutează oarecum calm, continuând cu o evoluţie lentă a acţiunii, scenariul devine intens, personajele aruncă în joc intriga, captează atenţia şi totul merge într-un crescendo motivant al descoperirii unui adevăr ce pare tăinuit de întreaga naţie. Sub cerul senin al Germaniei se plimbă femei în rochii colorate, tinerii fac petreceri, viaţa înfloreşte şi nimeni nu ştie nimic despre recenta istorie. Din dosare lipsesc informaţii preţioase, în biblioteci nu există cărţi despre acest moment al istoriei. Nimeni nu cunoaşte nimic despre Auschwitz. Copiii au drept profesori foşti exterminatori, membrii SS. Cei care ştiu, ascund, iar cei ce nu ştiu, au teamă să afle. Un singur înger neliniştit se încumetă să spulbere tăcerea şi să divulge minciuna, chiar cu riscul de a fi concediat. După ce întâmpină opoziţie din partea colegilor şi a oficialilor guvernamentali implicaţi într-o adevărată conspiraţie pentru a acoperi atrocităţile naziste, Johann Radmann primeşte încrederea şi tot suportul acordat de procurorul general Fritz Bauer (Gert Voss), care îl va susţine în determinarea sa de a aduce criminalii de război în faţa justiţiei. Johann se aruncă singur într-un noian de dosare (alege 8000 de dosare dintre 600.000), un labirint al reconstituirii, spre a face cale către momentul în care crimele naziştilor nu mai pot fi negate. O imagine metaforică este conjugarea fiecărei mărturii a supravieţuitorilor cu imaginea copleşitoarei încăperi înţesate de dosare care păstrau mute abominabile fapte. Surprins între rafturile dosarelor, procurorul Johann Radmann pare strivit sub tăcerea lor. Dintre paginile lor răsare liniştea care urlă crime. Un fir principal al conflictului este declanşat de imaginea doctorului Josef Mengele, prezent într-o manieră stranie, ca un mesaj obsedant, subliminal, doar prin amintire sau coşmaruri. Momentele audierii martorilor care au fost convocaţi în Procesul Auschwitz sunt emoţionante, tensiunea fiind păstrată prin expresivitatea artistică reţinută.

Chiar dacă acţiunea este dominată de această temă sumbră a restituirii adevărului istoriei, din film nu lipseşte nici unda de romantism: o suavă poveste de iubire se înfiripă între procuror şi tânăra Marlene (Friederike Becht), care visează să devină designer vestimentar. În timpul investigaţiilor se naşte o sinceră prietenie între procuror şi jurnalistul Thomas Gnielka (André Szymanski), care semnalase cazul, şi evreul Simon Kirsch (Johannes Krisch). Johann şi Thomas merg la Auschwitz să rostească rugăciunea de doliu Kadish pentru fiicele gemene ale lui Simon, victimele experimentelor doctorului Mengele.

Evocând un moment crucial din istoria Germaniei, acest film poate fi privit drept un semn de reconciliere a Germaniei cu faptele monstruoase din trecut. Im Labyrinth des Schweigens/ În labirintul tăcerii este un film despre restituirea adevărului istoriei, despre asumarea datoriei morale şi redobândirea demnităţii umane, un film despre onoare, curaj şi libertate.

© 2007 Revista Ramuri