| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Constantin UrucuFata ţinând în palmă trandafir de oţel (detaliu)
te-ai întristat castor şi pollux vorbesc încurcat lasă-i să-şi calce jurământul robi ai orbirii, robi ai trufiei
tu vino să tragem pe nări praful de aur al lumii moldave
păşeşti sacadat păpuşa germană în carcere jilave printre dureri fără număr pe chipuri schimonosite, bolnave
lacrimile se suie una peste alta sfidând gravitaţia ca un cosmic om de zăpadă
tu râzi şi zâmbetul tău cade în paharul cu linii subţiri râzi râzi ca un refugiat aplecat peste gardul postmodern de sârmă ghimpată....
Apropo, Ioana, mai furi trandafiri?
Artă poetică
ai avut ai toată eternitatea, Doamne, să naşti Cuvânt după Cuvânt după Cuvânt să se facă trup şi să locuiască cu noi şi în noi: poemul Tău de dragoste pentru Om....
|