Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Anton Kaindl (1872-1951)

        de Minuna MATEIAȘ

Printre lucrările aflate în colecția de grafică a Muzeului de Artă din Craiova se numără 113 gravuri făcute în tehnica acvaforte și achiziționate în anul 1970 de la o deținătoare din București. Autorul lor este Anton Kaindl, așa cum semnează, prin gravare, cu numele întreg sau apelează la monograma AK, de cele mai multe ori.

Dintr-o serie de gravuri pe care le-am intitula „Jubiliare“, prezente în acest fond, aflăm că a lucrat în România din 1921 până în 1951.

Publicațiile de profil, citând în special surse germane, îl menționează lapidar ca fiind pictor și gravor elvețian născut în 1872 la Geneva. Dar există și informația că este german de origine, cum i s-a comunicat celui care este acum Î.P.S. Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. După cum în Departamentul Freising din Germania, cu ocazia organizării, în anul 2005, a expoziției „Paști în România“, printre expozante s-au aflat și lucrări de grafică ale lui Anton Kaindl „din Niederbayern“ (Bavaria inferioară).

Este posibil să se fi mutat cu familia în Germania, pentru a fi mai aproape de Academia de Artă de la München care, vestită în epocă, îi dădea posibilitatea să dobândească temeinicia mijloacelor de expresie și să tindă spre perfecțiunea de orfevru dovedită mai târziu.

Tot la Muzeul de Artă din Craiova există un tablou în ulei semnat de Mircea Olarian (1898-1986) pe verso-ul căruia autorul a scris: „Herr Kaindl de origine elvețian, pictor și gravor încurajat de Palat unde i s-a pus la dispoziție casă și atelier, a lăsat o însemnată colecție (documentară) de aqua-forte, cu subiecte din Oltenia (regiunea de munte) – Horez – Măldărești“.

Anton Kaindl ajunge la Palatul Cotroceni în 1921, pentru a deveni gravor oficial al curții princiare a lui Ferdinand I și a soției sale, regina Maria. Și colindă România 30 de ani lăsând în urmă un impresionant material documentar, adevărat „reportaj în imagini“ referitor la monumentele, religioase sau laice, din zonele cercetate: Balcic, 1927; Bran, 1931; Moldova, din 1932; Oltenia de sub munte, din 1921 până în 1939, cu pauze și reveniri; Balcic, 1937 etc.

Deși nu avem destule date despre acest căutător al comorilor de arhitectură și spiritualitate românească, din materialul avut la dispoziție putem să-i refacem itinerariul în zona Olteniei: Bistrița (1925, 1927), Horezu (1926, 1927), Polovragi (1927), Tismana (1930, 1931), Cozia, Mănăstirea dintr-un lemn, Măldărești, Govora, Grădiște, Baia de Fier (1937, 1939).

Cu certitudine îndrăgostit de plaiurile pe care s-a strămutat, a lăsat în urmă mereu alte și alte gravuri, având ca subiect arhitectura, stilurile, viața monahală, tradițiile și obiceiurile noastre.

Caracterul acestor lucrări ne oferă o foarte precisă trimitere la subiect și nu înclină spre exotismul întâlnit, de exemplu, la francezii Auguste Raffet, Michel Borquet sau D. Lancelot aflați la București la mijlocul secolului al XIX-lea.

Gravurile lui A. Kaindl au precizie, dar nu răceală, iar acuratețea mijloacelor de expresie și detaliile, de la plastica arhitectonică până la vegetație se bucură de o minuție admirabilă. Iar în acest moment fac obiectul unei expoziții cu caracter restitutiv, la Muzeul Național Cotroceni.

© 2007 Revista Ramuri