Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








„Promiscuitatea înțelegerii tendențioase” (3)

        de Gheorghe Grigurcu

Pe suprafaţa unui corp uman, trăiesc mai multe vietăţi decît oameni pe întreaga planetă.

*

Pe ce lume trăim. „Sătul de singurătate, un tînăr din oraşul Tomsk, regiunea Tomsk Oblast (Rusia), a decis să se însoare cu o… pizza. Ceremonia de căsătorie a avut loc într-o pizzerie. «La un moment dat, mi-am dat seama că jumătate din prietenii mei se plîng de soţii, iar cealaltă jumătate se plîng de lipsa unor partenere mai bune. Iubirea între doi oameni e un lucru complicat», a povestit mirele, care a ţinut să-şi păstreze anonimatul. «Pizza nu te respinge şi nu te înşală. Îmi place», a explicat el. De aceea a ales ca o pizza să-i fie mireasă. Responsabilii pizzeriei i-au făcut rost şi de un certificat de căsătorie şi i-au pus văl pizzei pe care tînărul şi-a ales-o ca mireas㔠(Click, 2015).

*

Cruzimea formei triumfînd în ironie, epigramă, calambur. Tăişul de stilet stilistic al zburdalnicei convenţii, împlîntîndu-se adînc în carnaţia morală.

*

Pentru unele persoane succesul erotic e un trofeu, pentru altele e un dar. Pentru cele din prima categorie reprezintă un triumf al propriei fiinţe. Pentru cele din a doua categorie pare oferit de undeva din afara acesteia, cum un episod fast al Destinului.

*

Precaut, Noica a recurs la cultul biologic al tinerilor, propunîndu-şi a-i „antrena” intelectualiceşte, foarte probabil pentru a-şi răscumpăra capitularea în faţa istoriei. A exploata şansa unui capitol uman deschis viitorului, în compensaţia unuia perdant, al trecutului personal. Expulzată din viziunea importantului filosof, istoria făcea scandal în fiinţa biografică a acestuia. În consecinţă, Noica s-a comportat aidoma unui părinte cu o viaţă aventuroasă, care, la senectute, se întoarce plin de solicitudine la copiii săi.

*

Nebănuite sînt nu doar căile Domnului, ci şi cele ale marxism-leninismului. Iată un Marx protohitlerist: „care este baza laică a iudaismului? Necesitatea practică, egoismul. Care este cultul laic al evreului? Mercantilismul. Care e Dumnezeul lui laic? Banul. Ei bine, emanciparea de mercantilism şi de bani – deci de iudaismul practic, real – ar fi auto-emanciparea epocii noastre”.

*

A. E.: „Ţi se pare că duci o viaţă închisă, monotonă? Nu-i nimic, deocamdată nu-ţi interzice nimeni aventura interioară. De ce să nu devii un Jules Verne al propriei tale intimităţi?”.

*

Citesc un volum de versuri proaste. E ca şi cum m-aş afla într-o odaie cu miros greu. Simt nevoia să ies la aer.

*

Răul nu se cuvine pur şi simplu confruntat cu Binele. Nu e util să ţii seama şi de o gradaţie a acestuia? Un Rău mai mic oare nu constituie o consolare faţă de un Rău mai mare?

*

Moment negru. Oribilul cinism al supravieţuirii noastre în raport cu o fiinţă dragă. Dar nu dă dovadă de cinism şi scurgerea timpului care se străduieşte a da unui asemenea fapt o faţă onorabilă? A netezi cutele sufletului ca şi cum ar călca o rufă?

*

„Judecătorii sînt aleşi dintre cei mai pezevenghi avocaţi, care au ajuns să fie bătrîni sau leneşi, şi cum toată viaţa lor au fost crescuţi ca să simtă o pornire împotriva adevărului şi a echităţii, se află atît de stăpîniţi de imboldul fatal de a favoriza frauda, sperjurul şi oprimarea, încît am cunoscut cîţiva care au refuzat pînă şi mita, din mîna părţii care avea dreptate, mai degrabă decît să-şi insulte breasla săvîrşind ceva nepotrivit cu soiul slujbei lor”. Sînt totuşi cuvintele lui Swift, iar nu ale unui român contemporan…

*

Îţi trec nu o dată prin minte lucruri atît de meschine, încît nu te încumeţi a le recunoaşte nici măcar faţă de tine însuţi. Şi te bate gîndul să le ascunzi şi în faţa lui Dumnezeu…

*

Durerea nu se poate despărţi de iubire. Dar cînd apare fără un raport de cauzalitate cu iubirea? Atunci e la mijloc o iubire rănită faţă de tine însuţi.

*

Funcţia diferită a limitelor. Pentru vîrsta edenică a copilăriei, limitele se transformă în porţi spre un necunoscut echivalat cu miracolul. Pentru adulţi, limitele sînt, dimpotrivă, obstacole în calea necunoscutului, suprafeţe terne pe care ricoşează datele cunoscutului.

*

Îşi poartă durerea ostentativ cum o cocardă. A auzit că pentru unele dureri se dau premii.

*

„Sfîrşitul nostru este doldora de embrioni de gînduri aflaţi în toate fazele formării lor şi observatorul psiholog se află într-un fel de Maternitate” (Amiel).

*

Oboseala. Un soi de oglindă concavă sau convexă care, spre amuzamentul Demonului, deformează toate cele ale lumii.

*

„O companie daneză vinde creioane din care ies plante, dacă le bagi în pămînt, după ce nu le mai foloseşti, le plantezi şi îţi cresc din ele legume, flori sau condimente. Confecţionate din lemn de cedru, creioanele realizate de Sprout World nu conţin plumb, ci un amestec de argilă şi grafit. În capătul acestora este încorporată o capsulă cu seminţe din care iese planta. După ce îşi încheie misiunea de a scrie, creioanele ecologice se pun într-un sol umed pentru ca seminţele din ele să germineze. Plantele rezultate pot fi cultivate în grădină sau în ghivece. Compania Sprout World a exportat creioanele minune în întreaga Europ㔠(Click, 2015).

© 2007 Revista Ramuri