Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Regina fecioară

        de Haricleea Nicolau

The girl king (2015) –

Regina fecioară

• Regia: Mika Kaurismaki

• Scenariul: Michel Marc Bouchard

• Muzica: Anssi Tikanmäki

• Imagine: Guy Dufaux

• Montaj: Hans Funck

• Decor: Susu Joutsi, Mikko Kuivasto

• Costume: Marjatta Nissinen

• Distribuţia: Malin Buska (Kristina), Sarah Gadon (contesa Ebba Sparre), Michael Nygvist (cancelarul Axel Oxentierna), Lucas Bryant (contele Johan Oxentierna), Laura Birn (contesa Erika Erksein), Hippolyte Girardot (ambasadorul Pierre Hector Chanut), Peter Lohmeyer (cardinalul din Stockholm), François Arnaud (Karl Gustav Kasimir), Martina Gedeck (regina mamă Maria Eleonora), Patrick Bauchau (René Descartes).

• Durata: 106 min.

• Pelicula a fost filmată în Finlanda la Turku, la castelul regal Turku şi în Germania (Bavaria, Farchant şi Eschenlohe).

• Premiera: 4 sept. 2015 la Festivalul de Film de la Montreal; 11 dec. 2015 în Finlanda.

• Premii şi nominalizări:

• Premiile Jussi, Finlanda, 2016: cele mai bune costume (Marjatta Nissinen).

• Festivalul de Film de la Montreal 2015: cea mai bună actriţă Malin Buska; cel mai popular film Mika Kaurismaki.

• Nominalizare „Golden spike” – Mika Kaurismaki cel mai bun film la Festivalul Internaţional de Film de la Valladolid, Spania, 2015.

Unul dintre personajele fascinante ale istoriei, regina Kristina a Suediei (1626-1689), prilejuieşte regizorului Mika Kaurismäki un discurs cinematografic necesar, dat fiind faptul că nu au existat ecranizări notabile cu acest subiect. În 1933 (Regina Christina, regia Rouben Mamoulian), Greta Garbo a întruchipat-o pe regina virgină, într-un scenariu care devia considerabil de la biografia reală a reginei, iar în 1974, Liv Ullmann a jucat în drama istorică Abdicarea (regia Anthony Harvey), intriga bazându-se pe momentul abdicării reginei şi sosirea sa la Vatican, unde se îndrăgosteşte de un cardinal. Cele două ecranizări precedente sunt mai degrabă ficţiuni cinematografice. Apariţia unui nou film despre controversata Kristina a Suediei aduce lumină asupra unora dintre aspectele neatinse până atunci ale biografiei sale: relaţia tensionată cu regina-mamă şi atracţia faţă de una dintre doamnele de la curte.

Drama regizată de Mika Kaurismäki în 2015 este construită pe un scenariu scris de Michel Marc Bouchard, bazat pe piesa din 2012 a acestuia, jucată cu succes la Théâtre du Nouveau Monde din Montreal. Pelicula urmăreşte devenirea prinţesei Kristina, din copilărie, de la momentul dispariţiei tatălui ei şi al încoronării, până la abdicarea sa, în 1654. Intriga se ţese din chiar ereditatea sa: o copilă crescută asemenea unui prinţ, nevoită să îşi înfrâneze pornirile feminine, creşte fără a iubi podoabele, fără a admira rochiile sau jocurile pentru fete. Mai târziu, în memoriile sale, regina mărturisea cum a fost educată: dezamăgit că nu are un prinţ moştenitor, regele poruncise ca fiica lui să primească o educaţie specifică băieţilor. Nu dorea să i se insufle nici una din trăsăturile caracteristice sexului ei, dincolo de onestitate şi modestie. Voia să fie un prinţ adevărat şi să fie învăţată tot ce trebuie să ştie un prinţ. Aşadar, Kristina creşte alături de verii ei băieţi, face scrimă alături de aceştia, se îmbracă şi se comportă asemenea băieţilor. Deci, nu-i de mirare că mai târziu, una dintre doamnele sale de la curte, contesa Ebba Sparre rupe logodna cu un nobil spre a fi iubita reginei.

Moştenind un regat condus de forţe conservatoare, Kristina se zbate să spulbere labirintul rigorilor dogmatice luterane, studiază filosofie, ţine o corespondenţă strânsă cu Descartes, pe care îl invită la curtea ei şi visează timpuri de iluminare pentru poporul ei (prea lesne exaltat la gândul unor halbe de bere). Ea respinge ideea mariajului, nu acceptă nici un pretendent şi îşi pune planurile în aplicare. Se ocupă de emanciparea naţiunii, pe care o doreşte sofisticată, educată; construişte şcoli, teatre şi pune la dispoziţie biblioteci şi opere de artă. Trăieşte modest, în straie de bărbat, dând frâu liber atracţiei faţă de contesa Sparre, pe care o alintă Belle. Pelicula captează firesc povestea lor interzisă, controversată, dezvăluindu-ne două actriţe remarcabile. Enigmatică şi puternică, Malin Buska, în rolul Kristinei, devine o tornadă artistică, îşi conduce cu siguranţă, cu simplitate şi măiestrie toate schimbările de atitudine, sinuosul conflict prilejuindu-i acesteiea momente de virtuozitate a emoţiei, până la scurte izbucniri de paranoia, generate de pierderea iubirii. Pentru prestaţia ei artistică, tânăra Malin Buska a primit distincţia cea mai bună actriţă la Festivalul de Film de la Montreal din 2015. Iar delicata Sarah Gadon (contesa Ebba Sparre) traversează diafan toată această poveste interzisă, lăsându-se pradă sentimentelor, răspunzând iubirii Kristinei până când aceasta este descoperită de rivali.

Regizorul conduce cu fineţe conflictul, astfel încât nu mizează doar pe neaşteptata atracţie dintre cele două prietene, ci urmăreşte explorarea personajului istoric în relaţia tensionată cu regina-mamă, care, vizibil deraiată psihic, imediat după moartea regelui Gustav a refuzat înhumarea acestuia. Văduva lui Gustav Adolph (ucis în bătălia de la Lützen, 1632), Maria Eleonora Brandenburg (Martina Gedeck) a păstrat cadavrul soţului în palat, continuând un ritual morbid – sărutul de noapte bun㠖 la care a obligat-o seară de seară pe micuţa lor fiică, timp de doi ani. Târziu, ies la iveală şi alte deviaţii ale comportamentului mamei, care şi-a aruncat fiica pe scări pe când aceasta era doar un prunc.

Un alt aspect surprins deplin de peliculă este legat de preocuparea reginei de a emancipa Suedia şi imperiul pe care îl moştenise. Filmul urmăreşte decada cuprinsă între încoronarea ei, în 1644, până la abdicare, zece ani mai târziu, urmare a propriului sistem de credinţe, influenţat de legătura spirituală cu René Descartes (Patrick Bauchau), pe care l-a invitat în Suedia drept consilier personal. Kristina, fiind încă un copil când tatăl ei este ucis pe câmpul de luptă, îi succede totuşi tatălui său, sub tutela unui Consiliu de Regenţă. În timp ce regina mamă, Maria Eleonora, este îndepărtată de la putere, adevăratul stăpân al statului este cancelarulAxel Oxentierna, un adevărat Richelieu suedez, aici întruchipat cu rafinament de actorul Michael Nygvist. Kristina a fost crescută după perceptele stabilite de regele defunct, care hotărâse că ea trebuie să exceleze în arta de a guverna regatele ca un suveran creştin. Dormea extrem de puţin şi studia enorm, uimind cu profunzimea cunoştinţelor de filosofie şi teologie. Suntem martorii încoronării ei, dar şi ai abdicării. Prima ei misiune majoră a fost pacea cu Danemarca. În timp ce tatăl ei a extins imperiul suedez prin participarea la treizeci de ani de război între protestanţi şi statele catolice din Europa, ea a pledat pentru pace, dar a impus şi forţa militară, luând pradă de război opere de artă sau cărţi. Scurta domnie a Kirstinei Augusta a Suediei a fost tumultoasă şi marcată de război, conflicte religioase şi încercări de modernizare bruscă (revoluţia tacâmurilor de porţelan). În ciuda propunerilor de căsătorie din partea a numeroase case regale, dincolo de pretendenţii din apropiere, precum fiul lui Oxensteima (Lucas Bryant) şi vărul Karl Gustav (Francois Arnaud), îndrăgostit nebuneşte de ea, Kristina refuză vehement mariajul, convinsă fiind că o va distrage de la adevărata sa misiune. Dispreţuieşte tot ce este legat de condiţia femeii, până în clipa în care se îndrăgosteşte fulgerător de contesa Ebba Sparre (Sarah Gadon). Intimitatea lor scandaloasă dă naştere zvonurilor licenţioase în popor şi declanşează un complot menit să distrugă povestea lor, grăbind decizia reginei de a abdica. Adoptându-l pe vărul ei Karl Gustav, Kristina îl numeşte moştenitor regal, iar ea se îndreaptă către Vatican şi se converteşte la catolicism. Kristina a rămas în istorie drept regina virgină şi este una dintre cele trei femei care au mormântul în Bazilica Vaticanului, alături de contesa Mathilda din Toscana (1046-1115) şi Maria Clementina Sobieska (1702-1735) din Polonia.

Dincolo de subiectul incitant, producătorii au mizat şi pe costumele de epocă luxuriante, concepute de Marjatta Nissinen (apreciate drept cele mai bune costume la Premiile Jussi, Finlanda, 2016) şi seducătoarele cadre naturale, locaţiile de filmare fiind cu totul speciale, de la interioarele castelului regal Turku, unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură şi artă din Suedia, până la exterioarele luxuriante din Finlanda şi Bavaria.

The girl king este un film cuceritor prin reconstituirea minuţioasă a epocii, dar mai ales prin alegerea actriţei şi prin mânuirea sigură a conflictului, dezvăluindu-ne personalitatea uneia dintre cele mai controversate femei ale istoriei. Malin Buska (Kristina) îşi conturează personajul cu forţă şi sensibilitate, astfel încât descoperim nu doar suverana, ci şi femeia din spatele acesteia. Regina Kristina a Suediei apare aici ca un spirit descătuşat din chingile educaţiei luterane, dornică să se descopere şi să se desăvârşească.

© 2007 Revista Ramuri