Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








O „monografie lirică“ despre un spațiu matriceal

        de Mircea MOISA

Concitadinul nostru craiovean Vintilă Nicu s-a făcut cunoscut de mai mulți ani ca un avocat de reputație și, concomitent, universitar de relevanță, autor, între anii 1997-2006, a nu mai puțin de treisprezece volume în domeniul juridic, publicate, în totalitate, la editura craioveană Sitech. Presupun că apropiații săi îi știau și „firea de poet“ pe care și-o dezvăluia prin textele sale citite personal ori încredințate lor pentru o lectură „intimă“. Este o explicație pe care o găsesc unei realități în fața căreia Vintilă Nicu și-a pus potențialii cititori, prin publicarea destul de recent a opt volume de scrieri literare. Astfel că debutul său literar editorial s-a produs în anul 2004, pe parcursul căruia a publicat, dacă nu mă înșel în mod simultan, patru volume, urmate, în cursul anului 2006, de alte patru apariții editoriale. Și a ținut ca toate acestea să apară la două cunoscute edituri din Cetatea Băniei, MJM și respectiv, Universitaria. Din nou presupun că autorul (n. 11 febr. 1946, Grojdibodu-Romanați) a utilizat o anumită strategie, inspirată probabil din câteva, puține totuși exemple, din istoria literaturii autohtone. Iar faptul că și-a ales ca an al  debutului său editorial literar 2004, cu patru volume, m-ar putea  duce cu gândul la anul 1904, reprezentând, după cum bine se cunoaște „istoricul“ debut editorial al lui Mihail Sadoveanu. Este posibil, însă, să ne aflăm în fața unei simple coincidențe de ordin temporal, iar „conexiunile“ mele formale să se înscrie în sfera  unor simple speculații.

Așadar, debutul literar editorial al lui Vintilă Nicu, petrecut în anul 2004, a însemnat apariția volumelor „Tentativă de tentații“, „Timp și anotimp“, ambele conținând poeme, „Gânduri bine gândite“, incluzând 1001 cugetări sub forma și în tonalitatea  vechilor sentențe și „Hapuri pentru... contra“,  cuprinzând 225 de epigrame, tuspatru aceste volume fiind scoase la Editura MJM.

În esență, în mod consubstanțial, aș zice, în volumele sale Vintilă Nicu ni se dezvăluie ca un poet cu o viziune și de  factură tradiționalistă în sensul statornicit în peisajul literar autohton drept o „paradigmă poetică“, într-o anumită epocă, cu ecouri puternice, de rezonanță în timp. Iar cele două volume cu „sentențe“ și epigrame, texte prin însăși natura lor scurtisime, numerotate de însuși autorul lor, ni-l relevă pe Vintilă Nicu și ca pe un moralist confin cu autorii anonimi ai proverbelor și zicătorilor, dar și cu cei ai mulțimilor de anecdote circulând pe cale orală. Sunt pe deplin convins de faptul că, debutând cu cele patru volume menționate la o vârstă aproape sexagenară, autorul și-a scris textele pe parcursul a destul de mulți ani anteriori. Să transcriu însă și titlul celor patru volume publicate în 2006, de data aceasta, tuspatru la Editura Universitaria Craiova: „Zori de zi“, conținând numeroase poeme, „Metaforisme“, volum alcătuit din texte scurte, fără titluri, un fel de „fulgurații poetice“, „Combinații... amestecate“, din nou un fel de sentențe, în număr de 2566 și Cu judecata  prin instanțe-Epi-grade, inserând 127 de momente din anecdotica legată de cei ajunși în fața instanțelor de judecată.

Toate cele opt titluri de volume transcrise de noi sunt  înscrise de autor sub formularea generică pe care o reproducem,  „Colecția De la Sigibida la Grojdibodu“, ceea ce învederează faptul că autorul acestor opt volume, scriind texte literare pe parcursul mai multor ani, acestea pot configura o adevărată  „monografie lirică“ a unui spațiu matricial al său și al comunității umane în care s-a ivit și-i aparține. Un spațiu din sudul Olteniei, în apropiere de Danubiu, cu urme pregnante ale castrelor romane și ale cetății antice Sigibida, în arealul  în care se află localitatea de azi Grojdibodu, locul de obârșie al autorului, de care se simte în permanență legat: „Deplasarea  în spațiu / Se face atât de rapid / Încât s-a depășit / Viteza  sunetului. / Deplasarea unora / Spre părinți / Se face cu viteza / Melcului / Sau chiar a... racului. / Răbdarea părinților / Se manifestă / Cu viteza luminii / Motivată de resemnare / Și de iertare.“ (Recunoștință, vol. „Tentative de tentații“, pag. 24). Chiar în urma unor ani potrivnici, degradanți, localitatea natală îi apare și  azi autorului într-o viziune din vârsta aureală: „Și de sus, din depărtare, / Printre măguri și câmpii, / Văd Grojdibodu ce apare / printre dealuri, printre vii“ (vol. cit., pag. 142).

În altă ordine de idei, în succintele noastre considerații, vom mai consemna o realitate cu reverberații până în prezentul nostru: principiile morale și etice împărtășite și statornicite în comunitățile tradiționale, manifestate prin fapte de umanism (omenie) și exprimate parcă în inepuizabile creații populare de o mare diversitate se regăsesc în totalitatea scrierilor literare ale juristului Vintilă Nicu. Transcriu câteva din cugetările autorului: „Prin faptele noastre putem fi nemuritori sau putem fi niște morți în viață.“; „Oricât am face, orice am face, toți suntem muritori. Unii mor mai devreme, alții mor mai târziu, important este să murim la timp.“; „Nedreptățile care ni se fac sunt mai greu de îndurat decât pedepsele drepte.“ (Vol. Gânduri bine gândite, pag. 62). Dar iată și o anecdotă din instanță: „Președintele: - Cu ce te-a înșelat negustorul acesta, domnule? / - Mi-a  vândut un kilogram de unt și de fapt a fost doar opt sute de grame când l-am cântărit acasă. / - Pârât, ce-ai de zis în apărare? / - D-le președinte, eu în loc de greutate am pus la  cântar pâinea de am cumpărat-o de la el și de care spunea că e de un kilogram. / - Ei, atunci, duceți-vă acasă că am anulat procesul.“ (vol. Cu judecata prin instanțe – Epi-grade, pag. 47).

În urma lecturii scrierilor literare semnate de juristul Vintilă Nicu mă simt tentat să semnalez volumele sale specialiștilor în studii de antropologie culturală pentru care  conținutul acestor volume poate sugera teme, subiecte variate incitante de-a fi abordate și dezvoltate prin grila și cu instrumentele  specifice domeniului lor de cercetare.

© 2007 Revista Ramuri