| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Marian Drăghici... pur şi simplu în absenţa ei buzele nu atingeau pâinea nici vinul şi asta nu e vorbă goală, în vânt dusă/ adusă de vocile impersonale tot mai apropiate fără trecere încă pe pământ. Aşa cum eu mor şi murind trăiesc la fel şi voi veţi muri şi murind o să trăiţi. Luna, într-un basm african. Eu moţăind în laţ ceresc. Mai departe scrie-n carte, până şi delicateţea a condus uneori omul la disperare, la moarte. Poate presimţind că sfârşitul oricât de departe e-aproape urmat de ceva urmat de nimic urmat de râsul broaştei în ape, cum scăpasem din braţe ca înecatul lentila ideală un pai, o pană o oarecare frumuseţe desigur pământeană după Anouk cea dulce cum e spirtu-n rană în absenţa ei de bursieră pariziană aşa tânjeam de auster ca bufniţa la zoo pe corn de rinocer ca un cuţit scăpat în cer în apa de izvor cu pietricele, a dumnezeirii. Honni soit qui mal y pense Mai departe scrie-n carte, până şi delicateţea a condus uneori omul la disperare, la moarte. O coadă de mătură simplă, suprauscată de-ar fi fost iubită cu-atâta patimă & duioşie brusc (deci deodată) s-ar fi preschimbat în femeie pană de cocor păpădie cu femeia aş lumina noap- teapământulcuvântuldeznodământul cu pana aş scrie cât despre păpădie o ia vântul dar am iubit o femeie şi asta spune totul, n-a dat soarelui vieţii din mine mai mulţi muguri decât o coadă de mătură. Mai departe scrie-n carte, până şi delicateţea a condus uneori omul la disperare la moarte. Tocmai lucram la arta mea căzută-n dizgraţie ca atâtea în acest secol al prăbuşirilor voioase când, gata! zise femeia pana de cocor păpădia se ridică şi porni prin fereastra deschisă, dusă de vânt deşi vântul nu bătea deloc, cu un surâs adresat timpului ce o să vină deşi timpul nu vine defel ci fiecare merge la el, cu darul. Lumea în case, la cină. Râsete ale cui? Cineva sparse pe trepte de ciment paharul. Mai departe scrie-n carte, până şi delicateţea a condus uneori omul la disperare, la moarte. Împotriva iernii înaintezi acum pe cât posibil ca un sunet sub apă. Împotriva iernii înaintezi acum pe cât posibil ca un culegător de crenguţe pe malul mării absolut gol. Peşti ce-au colindat cândva lumea ca muzicanţi de petrecere parcă mai ieri îi cântau: sub norul de purpură gata să scapere vine moarte şi n-ai nici o iubire ca să te apere. Mai departe scrie-n carte, până şi delicateţea a condus uneori omul la disperare, la moarte. Acesta e primul cântec pentru Anouk. Care Anouk? Anouk, fata căreia-i albise părul încă demult în zorii cunoaşterii când splendoarea de cleştar a eului ademenea albina morţii fără ca aceasta să-ntâlnească după zile şi nopţi de zbor inter- stiţial numai bineînţeles pereţii inimii numai pereţii inimii şi inima bătea fără să-i pese cum îşi bate-acela aceea peste fese ca lucrătoarea cărnii într-însa să se-ndese. Astfel şi vocea umană a ta, Anouk ca să comunice, ca să placă poetul haţ! o coboară din creier în albina morţii, din albina morţii într-o artă săracă. Mai departe scrie-n carte până şi delicateţea a condus uneori omul la disperare, la moarte. Ca nişte lacăte la guri sparte de vânturi, la propriile noastre guri sparte de vânturi, ne-am dus traiul aspru de ultimi evrei sefarzi în această parte a lumii. Clinchetul a mii de chei rugineşte-n buzunare, în propriile noastre buzunare (peste noapte sinagoga dispare parking pe locul ei). Într-o cameră iarna într-o zi oarecare îi citeam aceste versuri iubitei cu o emoţie-n glas care acum îmi apare penibilă, nejustificată (ultimii evrei sefarzi emigraseră de mult pe bani grei) Mai departe scrie-n carte, şapte voci în şapte camere în şapte clădiri în şapte oraşe din şapte lumi paralele rugându-se la unison vocile, ecoul vocilor atunci când doarme sau abia clipeşte redusă la imobilitate redusă la tăcere singură, absolut singură în şapte camere deodată în şapte oraşe din şapte lumi ca gâza înşurubată în metafizica statică a chihlimbarului a cărnii vii deja moarte după o lungă şi grea suferinţă vino în somn cu o pernă pe faţă, eşti îngerul eşti de bună seamă sfârşitul oricât de departe aproape urmat de ceva urmat de nimic urmat de râsul broaştei în ape (!?) (1990-2015) |