| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Emilian MireaSodoma şi Gomora după mii de ani paginile Vechiului Testament s-au trezit din amorţeală: Sodoma şi Gomora urlă pe străzi şi îşi cer drepturile din mijlocul civilizaţiei umane ca un falus imens Statuia Libertăţii se înalţă spre Cer copacii din jurul bisericii copacii din jurul bisericii stau drepţi şi nemişcaţi ca nişte soldaţi cu armele la spinare duhurile care zboară printre ramurile lor sunt imediat luate la întrebări şi percheziţionate trec mai departe doar cele cu un CV astral nepătat preotul iese din când în când şi cădelniţează iar fumul de tămâie şi smirnă rămas în urmă le împrospătează respiraţia şi îi face tot mai pioşi liliecii din podul casei sute de lilieci locuiesc în podul de deasupra camerei mele în casa mai veche de o sută de ani în liniştea nopţii ei comunică într-un limbaj sinistru se rotesc pe cer şi desenează umbre de pe celălalt tărâm dacă te apropii prea mult de ei ţi se scurtează viaţa şi timpul şi rişti să-ţi laşi aici treburile neterminate şi viaţa fără sens focurile Iadului s-au deschis porţile Iadului iar focul de sub cazanele păcătoşilor s-a revărsat peste lume nu mai contează câte păcate avem fiecare focurile Iadului ne coc adunaţi laolaltă o hotă imensă de deasupra lumii duce fumul şi mirosul de ars de pe lumea asta pe lumea cealaltă vişinata în semn de mulţumire faţă de primăvara timpurie din acest an vişinul din grădină a rodit abundent astfel că acum un covor de vişine prea-coapte deja s-a aşternut împrejur îmbătată de aroma vişinatei proaspete natura stă întinsă pe spate cu faţa la cer invers eu sunt cel care stau pe un scăunel într-un colţ şi mănânc dintr-o strachină de lut cu o lingură de lemn în timp ce bogaţii stau la masa înaltă şi mănâncă bucate alese din care din când în când îmi mai aruncă şi mie resturi îmi e milă de ei... pentru că ei nici nu ştiu că dincolo pe lumea cealaltă care durează mai mult decât o viaţă va fi invers trandafirul de ceva timp încoace o tulpină de trandafir plină de ţepi creşte în interiorul meu cred că a depăşit deja faza de floare pentru că i-am simţit parfumul de câte ori am iubit sau am suferit din dragoste acum deja merge spre maturitatea deplină şi apoi spre declin la sfârşitul vegetaţiei lui mă voi prezenta în faţa lui Dumnezeu cu seminţele şi cu un butaş poate îi vor fi necesare pentru viaţa viitoare a unui nou trandafir răstignire mi-am prins sufletul în pioneze de piept ca să nu-l pierd după atâtea trădări ale falşilor prieteni şi după eternele bârfe de care nu scapi niciodată indiferent cât de corect ai fi în viaţă cu timpul în funcţie de gravitatea încercărilor şi trădărilor şi când pionezele nu vor mai fi de ajuns va trebui să folosesc cuie din ce în ce mai mari care să mă străpungă până în spate şi chiar să iasă dincolo de corp răstignindu-mă astfel ca de o cruce şi ancorându-mă de propriul meu suflet şi de propria mea anxietate masa care plânge înlăuntru masa din lemn masiv la care scriu a fost odată plină de viaţă şi privea în depărtări cu frunzele făcute streaşină la ochi pe ramurile ei au cântat cucii şi mierlele şi privighetorile şi înflorea în fiecare primăvară şi avea visuri deşarte de viitor securea a surprins-o visând şi lipsită de apărare şi a transformat-o în acest univers static şi trist de acum care plânge înlăuntru pentru fiecare celulă care a murit în sinele său în aşteptarea furtunii în aşteptarea furtunii şi ploii torenţiale anunţate de meteorologi fluturii şi cărăbuşii zboară haotic cuprinşi de panică multe dintre aceste insecte vor muri cu siguranţă iar pe osemintele lor firave mâine va fi un nou răsărit pentru cele care au supravieţuit şi pentru altele nou-născute iar cimitirul planetar se va îmbogăţi cu urmele unor vieţi care au contat şi ele cândva şi care ca şi noi nu au ştiut că or să moară somnul tău agitat văzută din spatele ne-naşterii viaţa e o moarte inversă e ca şi cum ai privi lumea din spatele oglinzii de unde tu vezi totul iar cei de dincolo nu văd nimic nu e un scenariu de film sau o piesă de teatru e doar somnul tău agitat din cauza căruia te trezeşti brusc căzut din pat în lumea oamenilor de aici!... morţii sau viii?... în paharul cu alcool din faţa mea toate microorganismele sunt moarte şi aşteaptă reîncarnarea în acest cimitir lichid în pahartul cu apă de lângă cel cu alcool toate microorganismele sunt vii şi se uită speriate la cele moarte din paharul cu alcool iar eu mă întreb ce să beau mai întâi: morţii sau viii?!... |