| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Adam PuslojicAm crăpat, spun ...nimănui, amice! Cum, şi asta... acum? Nu. Un sfânt de gheaţă ziua Vedem, aici, ziua o vedenie balcanică albă, înăuntru! nu, maică-mea de ieri cumva şi uneori... la aceasta masă acasă, m-am apucat de scris de băut şi de dormit sunt doar trezit ca un sfânt înzăpezit! 11.1.2015 Bate toba, din nou văd şi eu lui B. C. La arânguri bate toba din nou văd şi eu acest suntet greu şi vulnerabil sunt precum un Ahile de pe o ţestoasă am o nevastă albă o nevăstuică celestă stă mereu nemişcată la poarta sărutului ba doarme la stâlpul meu de piatră preţioasă de oase m-am apucat de arânguri în Europa să le bat cât mai neaşteptat albastru astăzi şi total negru în viitorul de îngeri cântat din literă-n literă din cuvânt spre un alt cuvânt ales de tăcere ce tăcere la masa tăcerii m-am oprit la un arâng tras de Constantin ori de un părinte cu mult mai lat şi poate profund ah ce bine-mi sună un vânt prin suflet! 11.1.2015. La timp, ieri La timp ne-am înapoiat în univers suntem, abia azi pregătiţi ca lumea după anotimpuri de iarnă în infern ce facem noi cu lectura sinoptică cum nimerim exact gaura albastră de gândire utopică după iertare de neuitat credem în fiecare rază de piatră din apă pot pot pot pot pot pot abia abia azi Întrebări de pomină Recent, azi m-am întors de la Dumnezeu ce ne facem noi cu atâtea mere pe lume cu albine alpine cum ne descurcăm prin pădure prin vecini cu ape până la glezne la gât până la brâu unde fugim de-acasă pe unde ne-ascundem definitiv total încotro să căutăm ieşirea din piele cad atent zbor vital şi de pomină întreb Berechet Fratelui Alimpie Vino să mai astupăm gaura din mijlocul satului nostru natal de ce s-adunăm mă atâta baltă-n burtă atâta nămol pe cap noi avem nevoie frate de un nou berechet şi bucurie sfântă o lună bună de tot o zi luminoasă o clipă nemaipomenită vino frate vino să ne spălăm sufletul de păcate şi rele de ce stai acolo la Beligrad ca un nebun şi ca un stâlp găunos de fum şi tutun Casa noastră S-au adunat îngerii şi câinii la un birt popular artistic numit A doua casă m-ai chemat tu, acolo, tot timpul crezând că-mi place locul ales şi o atmosferă inimoasă un fel de zgomot armonios pot să spun că şi eu voi veni cât mai repede şi tot mai pregătit doresc şi iubesc a fi acasă a fi inimos şi armonios a fi, în fine un câine sau înger! Un cântec de neuitat pictorului D. F. Hai să cântăm acum un tablou imens un continent de emoţii un cosmos de sunete un cântec neuitat înseamnă un dumnezeu înalt şi neutru poate mereu aproape vizibil pictorule, ai nevoie poate de un munte de pietre de un buric de ape de un creier de lumină de demult n-am fost în acest picior de lume şi mi-am uitat chipul cum arăta vreodată dar noi totuşi să-l desenăm şi să-l pictăm cu bucurie aşa să-l salvăm din neant arătându-l păsărilor ce mai avem de gând asta nimănui nu spunem am oprit drumul la cer doar cu un sigur ochi |