Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Jacques Hérold, inedit

        de Cătălin Davidescu

Jacques Hérold, pseudonimul artistic a lui Hérold Blumer, s-a născut în anul 1910, la Piatra Neamţ, şi a fost pictor, sculptor, ilustrator. A debutat ca grafician în revista Unu (nr. 28, august, 1930), la nici douăzeci de ani, când a şi plecat definitiv în Franţa, de unde nu a mai revenit decât foarte rar în ţară, păstrând însă o strânsă legătura cu mai mulţi artişti şi scriitori veniţi din România, precum: Brauner, Brâncuşi, Fondane, Sernet, Voronca, Gherasim Luca ş.a. Cu privire la acest debut românesc, Saşa Pană menţionează: „…un adolescent cu un fel de dârzenie şi oarecare infatuare dovedea şi el un talent precoce. Am reţinut două din desenele care le adusese. Ele au apărut în acelaşi număr, iscălite B. Hérold” (Născut în 02, p. 298). Tot în acelaşi număr (28) al revistei, la rubrica „Vestiar”, Ştefan Roll îi face o entuziast㠄Prezentare”1.

Înainte de a părăsi România studiase pictura la Şcoala de Belle Arte şi la Academia de Artă C. Vlădescu din Bucureşti, angajându-se, pentru scurtă vreme ca desenator într-un birou de arhitectură. Stephan Roll este cel care îl introduce în atmosfera avangardistă şi îl prezintă, la „Lăptăria lui Enache”, celor din grupul revistei Unu. Pleacă la Paris în vara aceluiaşi an, iniţial cu vaporul, pe Dunăre, iar de la Viena cu trenul. Neavând viză franceză, este nevoit să lucreze clandestin, o perioadă ajutându-l pe Brâncuşi. În atelierul acestuia i-a cunoscut pe Marcel Duchamp, Man Ray şi Robert Desnos care, împreună cu Yves Tanguy, îi vor facilita apropierea de gruparea suprarealistă.

Acceptat în cercul lui André Breton, el se impune ca unul dintre numele importante ale tinerei generaţii. Prima expoziţie personală o va deschide la Paris în 1947, urmată de numeroase altele în Franţa, Italia, Germania, Belgia, Finlanda etc. Pasionat grafician şi ilustrator, a realizat peste 80 de ediţii bibliofile din creaţiile unor scriitori precum Tristan Tzara, Gellu Naum, Claude Sernet, Gherasim Luca, Ilarie Voronca, Francis Ponge, Michel Butor, Alain Bosquet şi mulţi alţii. În 1958 primeşte premiul Fundaţiei Copley, iar Patrick Waldberg şi Michel Butor îi consacră monografii consistente.

Lucrările lui sunt astăzi prezente în colecţiile unor importante muzee din întreaga lume, numele său fiind citat în orice monografie sau studiu dedicat avangardei. Concepţia sa estetică este teoretizată în volumul Maltraité de Peinture (Falaize, Paris, 1957, tradusă şi adnotată în română de Petre Răileanu la Editura I.C.A.R.E., 2001). În România, el rămâne, în continuare, foarte puţin cunoscut, singura expoziţie personală, în ţară, fiindu-i organizată de Collors Art Gallery, în anul 2011, Jacaues Hérold. De la Suprarealism la abstracţionismul liric. Tot în 2011, Muzeul Cantini din Marsilia îi dedică o amplă expoziţie retrospectivă, Jacques Hérold et le Surrealism, care va consolida parcursul ascendent al creaţiei. Scrisorile inedite prezentate în continuare sunt din Colecţia Saşa Pană şi constituie un fragment din volumul în curs de apariţie, Saşa Pană, Sertarul cu scrisori (A-H).

13 februarie 1931 data poştei

Dragă Saşa, te rog din suflet să mă ierţi că nu ţi-am scris, dar m-am mutat de atâtea ori încât nu ştiam care adresă să-ţi scriu. În sfârşit, m-am stabilit, deocamdată, Avenue des Gobelins 16 Paris VI-eme unde poţi să-mi scrii. Sunt mereu împreună cu Victoreşii (Tudorică3, cum îi spunea Brâncuşi) şi cu Fondaneştii4. Lucrez, în ultimul timp am făcut câteva picturi. În curând voi şti dacă mă întorc în ţară pentru a face armata5 sau rămân să păzesc Eiffel-ul. Te sărut cu dragoste. Sărutări şi complimente tuturor. Alătur un desen6

Carte de vizită cu anunţul noii sale adrese din Paris din martie 1971

Fotografie, gelatină/ bromură de argint, dimensiuni 9x13 cm., din 13 iulie 1972, la terasa Pescăruş7. Alături sunt prietenii din ţară, de la stânga la dreapta: Ilie?, Elena Teodorescu (soţia lui Virgil Teodorescu), Muguette Herold, soţia artistului, Saşa Pană, Jacques Herold, Virgil Teodorescu8.

Carte de vizită cu anunţul noii sale adrese din Paris, din mai 1974 şi însemnare autografă: Avec son amitie, Herold.

Felicitare pe o lucrare de-a sa, presată în relief, monocrom, pe hârtie manufacturată, cu următoarea însemnare autografă: „Pour Mary et Sacha Pană les meilleurs vouex pour 1974 de la part de Muguette, Delphine, Jacques Herold et lui remercient pour ses beaux livres l’histoire du monde, notre monde”9.

1 „B. Herold, un pictor blond şi tânăr, modest şi virgin, începând din acest număr se adaogă grupului nostru. Fecundă şi plină de polen, mâna lui aduce, în creion deocamdată, un suflet şi o viziune atât de transparente cu noi, încât de la primele desene ne-am străvăzut şi ne-am contopit. B. Herold a sosit cu toată râvna şi a plecat într-un inut, printre alţi câţiva prieteni pictori, pentru un an de zile, să se cerceteze şi să se desăvârşească în timp. În spaţiu, prezentarea lui pentru noi e integrală şi definitivă. Desenele lui, de aici încolo, dacă va ştii să-şi ţină trează tinereţea şi efortul spre o pictură tot mai pură şi mai vizionară, nu vor face decât colecţiile, fazele şi punctele lui de ajungere. Optimismul nostru şi găsirea lui B. Herold, al unui artist autentic, al unui creator intuitiv care a ştiut să se debaraseze în prima zi de o întreagă serie de obstacole şi impurităţi şi să se releve în cele câteva desene aduse, ca un temperament şi un rafinat interesant, ne face să credem că el va adăuga, puţinilor pictori autentici de la noi, încă o personalitate şi încă o forţă.”

2 La adresa destinatarului figurează: str. General Angelescu 163, Bucureşti II, unde se mutase poetul în 1930 şi unde se afla şi sediul revistei.

3 Este cunoscut faptul că Brâncuşi obişnuia să-şi poreclească ucenicii. Există o fotografie făcută de „meşter” lui Victor Brauner cu Polaire, câinele sculptorului, în curtea atelierului său din Impasse Rosin, cu adnotarea: „Tudorel şi cu căţeaua, Paris, februarie 1931”.

4 Este vorba de B. Fundoianu, cunoscut mediului literar francez ca Benjamin Fondane, împreună cu viitoarea sa soţie, Genevičve Tissier, cu care se va căsători pe 28 iulie 1931. Constantin Brâncuşi împreună cu filozoful Lev Şestov au fost martorii poetului la căsătorie. Fundoianu a fost cel care i-a introdus pe Brauner şi Herold în atelierul „meşterului”.

5 Fiind plecat clandestin din ară, şi neefectuând nici serviciul militar, a fost declarat dezertor. Pe lângă originea sa semită,acesta a fost un motiv în plus de îngrijorare în timpul ocupaţiei hitleriste a Franţei, când s-a retras în sud cu acte false de identitate.

6 Desenul trimis va fi publicat de Saşa Pană în numărul 34, pe luna martie, 1931, al revistei Unu.

7 Restaurantul cu terasă, „Pescăru’”, din „parcul mare”, cum era denumit în epocă Herăstrăul, a fost proiectat de arhitectul Horia Creangă, în perioada interbelică.

8 În anul 1968, Herold a făcut coperta volumului Corp comun de Virgil Teodorescu, apărut la Editura Tineretului, Bucureşti.

9 Traducere: „Pentru Mary şi Sacha Pană, cele mai bune urări pentru 1974, din partea lui Muguette, Delphine, Jacques Herold, şi mulţumirile acestuia pentru frumoasele sale cărţi, despre istoria lumii, a lumii noastre.”

© 2007 Revista Ramuri