Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Din jurnal (2000)

        de Gabriel Dimisianu

26 noiembrie

Alegeri. N-am fost încă la vot, o aştept pe G., care e la Târgul de Carte, vom merge împreună după-amiază. Primejdia e mare, foarte mare. Toată atmosfera din ultimele zile, atmosfera străzii, vorbeşte despre ascensiunea lui C.V.T. Se pare că va trece în turul 2 la prezidenţiale şi va intra masiv cu partidul său în Parlament. Răul ne vine de la „ai noştri”, inconştienţi, dezuniţi până în ultima clipă în faţa primejdiei. Singura salvare a brumei de democraţie este, culmea, Iliescu. Mă tem însă de surprize şi mai mari, şi el să fie bătut. Ce-i de făcut? Nu ştiu.

30 noiembrie

Temerile s-au confirmat. A intrat C.V.T. în turul 2, la prezidenţiale, şi partidul său masiv în Parlament. Salvarea: Iliescu! Unii nu s-au dezmeticit nici acum, deşi spaima de V. e foarte întinsă. Până şi Doina Cornea s-a pronunţat în sprijinul lui Iliescu. Să vedem ce va mai fi.

9 decembrie

Mâine, al doilea tur de scrutin. Sondajele ne asigură că Iliescu va câştiga, chiar detaşat, dar temerile că nu vor fi confirmate sunt mari. E un curent întins în „stupid people” pentru C.V.T. I-a tras după el pe mulţi iliescişti care înclinau spre extreme pur şi simplu, disperaţi, nătângi, zăpăciţi de ideea că tinereţea lui Vadim e oricum mai bună decât bătrâneţea lui Iliescu. Dacă se alege V., naţia se acoperă de ruşine, iar pentru lumea mea e sfârşitul.

Ieri m-a vizitat vărul meu brăilean, Marius Teodorescu. Sporovăia în felul lui divagant şi preţios şi totuşi m-a înduioşat, privindu-l în timp ce vorbea, nemaiînregistrând exact ce spune. Asemănarea cu tatăl meu este frapantă, acel aer al ramurii noastre greceşti. Dar şi el, ca şi mine, e grec numai pe jumătate, atât că el ştie greceşte. Altfel, bântuit de proiecte fantasmagorice. Vrea să înfiinţeze la Brăila o fundaţie culturală interetnică şi îmi propune să-i fiu preşedinte de onoare. Ce idee!

11 decembrie

Ieri, zi tensionată în aşteptarea rezultatelor votului. Pentru prima oară în zece ani l-am votat pe Iliescu şi am aşteptat cu sufletul la gură să câştige. Orbirea unora dintre „ai noştri”: nu votez pe niciunul, sunt la fel de răi etc. Telefon enervant de la M.T., care întreabă aiurea ce să facă. Cum ce să facă, să-l voteze pe Iliescu. În niciun caz, mai bine moare etc. Ducă-se dracului! La fel amicul Al. St.: nici cu puşca în spate nu se duce la vot. Semnase totuşi apelul împotriva extremismului. De ce-l mai semnase?

A ieşit totuşi Iliescu şi nu Vadim, slavă Domnului. Orice s-ar întâmpla de-acum încolo, nu ne-am umplut de ruşine ca naţie.

14 decembrie

Mâine plec la Constanţa cu Alex şi cu N. Prelipceanu, cu maşina. Pornim în zori. Tomis mi-a premiat Lumea criticului.

© 2007 Revista Ramuri