Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Ionuț Orăscu

de dragul ondinei

ah

ondină

am sărutat geamul care ne despărţea

am tocit creioanele de la panoul cu meciuri

am sfâşiat cu dinţii biletele necâştigătoare

eram îndrăgostit de tine

de felul în care degetele tale tastau cotele

eram dincoace de geam şi mă simţeam ca la vorbitor

te-ai uitat îndelung la mine cum stăteam acolo şi nu spuneam nimic

cunoşteai tipul meu

unul din ăia care exact înainte să dea cotele

mai schimbă ei ceva

numai aşa de dragul artei pariurilor

de dragul ondinei

s-o oprească pentru o clipă din existenţa ei

mâna s-a oprit

şi ce degete frumoase avea

şi parcă toată fiinţa ei se năştea tocmai atunci

din pixul agăţat la buzunarul tricoului naic

ah ondină

totul era laiv

 

poemul jucătorilor

către ion mureşan

cealaltă casă

fără vitralii

dar tot cu un fel de miros de pronaos

cu muzica aparatelor electronice

cu rugăciunile pariorilor singuratici

picioarele subţiri ale ogarilor pe nisipul catifelat

şi cum

ogarilor nici măcar un iepuraş real după care să alerge

nu li s-a dat

vai bieţii ogari

şi apoi sunt pianiştii

pe scaunele lor înalte umplu sala de pariuri

cu acorduri întâmplătoare

clapele sunt luminoase

şi pare că şi degetele pianiştilor s-au luminat

dar lor bieţilor pianişti nu le spune nimeni o vorbă bună

cum stau ei toată noaptea într-un colţ şi cântă

la aparatul lor cu clape pătrate

şi pare că doar ei îşi ascultă propriul concert

vai bieţii pianişti

pe ei nu-i ascultă nimeni

limba lor

încape într-o coloană din dreapta meciurilor

vai

bieţii jucători

 

poemul pariorului de altădată

cu toţii l-am ascultat pe bătrânul parior

el ne vorbea despre vânt şi despre mare

despre libertate şi despre iarbă

ne spunea să ne ferim de locurile unde nu bate vântul

ne-a cântat ceva despre fetele

din slatina cu ochi mari cât strachina

iar eu am cântat pe urmele lui

despre fetele din craiova

cu ochii mari ca butoanele liftului

şi a fost mândru de mine

şi m-a sărutat pe frunte

ne-a povestit despre las vegas

despre lumini

despre blecgec

şi ne-a promis că o să ne înveţe să numărăm cărţile

desigur asta s-a întâmplat acum multă vreme

 

poem la masa de joc

despre ea nu ştim nimic

de la masă doar pe faţa ei nu putem să citim nimic

după 20 de minute tura ei se termină

pleacă şi în locul ei vine alta

atunci nu ai unde să pleci

când schimbi masa schimbi şansa toţi o ştiu

şi-ţi scapă un vers în urma ei

dilăr tu regina nopţii

îl vezi aievea pe omul care-şi plimbă jetonul negru pe degete

apoi te întorci acasă la femeia vieţii tale

şi eu am înţeles blestemul prea târziu

şi am stat la masă cu pariorii

cei certaţi cu nevestele lor

cei care ştiu cele mai bune bancuri

cei cărora le e foarte foarte ruşine

am vorbit despre cât de mult ne place

urma nebronzată pe care o lasă un costum de baie

şi eu am înţeles blestemul

dar ce era să fac

ce era să fac când trupul ei

adormit în pat

îmi aducea aminte de un careu de dame

sărută-i umărul

ea nu ştie cât de greu e să

las-o să te certe la cafeaua de dimineaţă

las-o să plângă singură

vorbeşte-i despre moarte

despre dragoste

despre timp

dar nu-i vorbi despre joc

ce se întâmplă la masă rămâne la masă

ochii ei mari şi rotunzi

îţi vor aduce mereu aminte

de nişte jetoane

sărută-i pielea catifelată ca postavul verde

de pe masa de pocăr

 

felicia

lui L. A.

pe felicia am cunoscut-o în sală la superbet

avea o fustiţă scurtă şi ciorapi negri cu ochiuri mari

care dădeau în interior

juca la faraon

iar eu

în cealaltă parte

jucam la fructe

am trecut pe 720 ca să termin banii mai repede

şi să ajung lângă ea

i-am spus fără niciun fel de introducere trei dintre

cele mai bune versuri ale mele

şi de la mine şi-au întors privirea ca de la

mingea care crezi c-o să iasă în aut sau în corner

dar care se opreşte în fanionul de la colţ

apoi mi-a luat mâna stângă

şi a pus-o pe piciorul ei

şi a împins-o sub fustă

i-am simţit sexul cald şi umed

ca un pui abia fătat de ogar neted şi moale

tocmai atunci au intrat doi care m-au făcut

să-mi trag mâna repede

şi care vorbeau despre nu ştiu ce conferinţă

unul dintre ei a întins 50 de lei la ghişeu

ca să îi pună pe cont

îi explica celuilalt care rămăsese

cu privirea la o cursă de câini că

el nu joacă la stradală că preferă să joace laiv

noaptea pe enbiei sau pe volei la seturi

au ieşit şi felicia deja se îmbrăcase să plece

de-atunci n-am mai văzut-o

© 2007 Revista Ramuri