Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Nelimitatul turism al imaginilor (1)

        de Gheorghe Grigurcu

Îndoiala are în sfera creaţiei un rol capi-tal, deşi cu semn inversat faţă de cel din sfera pietăţii. Dacă în a doua ipostază bate spre păcat, în cea dintîi bate spre o chenoză estetică.

*

Creaţia: un sacrificiu tentat a nu se recunoaşte pe sine pentru a nu se demoraliza, pentru a putea fi continuat.

*

„Cînd cerul vrea să încredinţeze unui om ales o mare misiune, el începe întotdeauna prin a încerca sufletul şi cugetul său în amărăciunea zilelor grele; îi oboseşte muşchii şi oasele în lucrări dureroase; îi aruncă fiinţa în toate lipsurile sărăciei şi ale nevoii; vrea ca faptele lui să capete tot rezultate contrare celor dorite; în sfîrşit, îi aţîţă inima, îi întăreşte firea, îi măreşte şi adaugă forţele prin energia fără care n-ar fi în stare să-şi împlinească ursita” (Confucius).

*

În fiecare dimineaţă viaţa ta se umple cum un balon cu văzduhul vital al necunoscutului. Noaptea se dezumflă presată de umbre, în care nu se recunoaşte nici moartea nici viaţa.

*

Pînă la urmă nu te poţi împlini decît devenind propriul tău model. Dar trebuie să meriţi asta.

*

O carte cu paginile cum umbre incandescente.

*

Pe ce lume trăim. „Supărată că fiica ei a născut un băieţel sănătos, dar urît cu spume, o bunică s-a prezentat la maternitate să dea copilul înapoi. Incidentul a avut loc în oraşul columbian Santa Marta. Femeia, a cărei identitate nu a fost dezvăluită, a cerut apoi să îşi aleagă un bebeluş care să aibă trăsături frumoase, demne de familia ei. Testul ADN a confirmat ulterior că bebeluşul era sînge din sîngele ei” (Click, 2017).

*

Scrisul: o manieră de-a te salva într-un fel, fixîndu-te, de propria-ţi fiinţă tulburător evazivă în mobilitatea sa.

*

Egoismul fie şi sublimat al oricărui act de selecţie.

*

Ziua recrutează prieteni, noaptea adepţi.

*

Elasticitatea postmodernă a creaţiei. „Fotbalistul şi coregraful, pictorul şi croitorul de lux, scriitorul şi autorul de texte publicistice, muzicianul şi rockerul sunt, în mod egal, creatori” (Alain Finkielkraut).

*

A. E.: „Partea slabă a bunăvoinţei? Păi are şi bunăvoinţa o parte slabă, prin relaţionare. Aceea de-a fi socotită o slăbiciune a individului ce-o manifestă, nu de altcineva decît de beneficiarul ei”.

*

„Vrei un somn perfect? Salteaua ideală pentru oricine în lumea asta, indiferent de vîrstă, sex sau ocupaţie, costă 153.000 de dolari, este confecţionată în 320 de ore de muncă şi provine din Suedia. (…) Saltelele sunt rodul muncii unei echipe de 28 de oameni şi valorează cît o maşină de lux” (Click, 2016).

*

Nelimitatul turism al imaginilor pe traseele tot mai anoste ale sufletului, incapabil a mai lua înfăţişarea acelor imagini.

*

Nu mai putem avea, vai, nici mirajul începutului, nici cel al sfîrşitului. Ne-a mai rămas cel mult doar unul al posturii medii.

*

„Cînd spiritul unui om produce mai puţin decît a fost cultivat, atunci avem de-a face cu o mediocritate. Dacă spiritul lui, printr-un minim de cultură, dă un maxim de creaţie, ne găsim în faţa unui talent. În fine, dacă acest maximum întrece orice limită, putem să ne închinăm în faţa sa, căci e un geniu” (Vasile Conta).

*

Nicicînd decît la pierderea unei fiinţe dragi partea de existenţă rămasă în cel ce se mai află în lume nu-i inspiră într-o măsură mai expresivă senzaţia de eternitate. Precum un omagiu adus acelei fiinţe.

*

Într-atît te poţi îndoi de tine însuţi, încît să ţi se pară pînă şi propria-ţi rugăciune lîncedă, neconvingătoare. O poţi îndrepta printr-o tresărire egotică.

*

„Cînd cunosc un om de merit, nu-l analizez; analizez pe mediocrul care are cîteva calităţi bune” (Montesquieu).

*

Unii dintre noi urmăresc slăbiciunile semenilor cu pasiunea cu care vînătorii învederaţi urmăresc animalele sau păsările care constituie prada lor. Trofeul lor cel mai de preţ, cînd le au la îndemînă. Dar nu e oare la mijloc şi acea pulsiune biologică nihilistă ce ne îndeamnă a elimina toate fiinţele inferioare nouă? Prezentă pretutindeni în speţa umană, fie şi-n măsuri mult atenuate, sofisticate la culme. Un instinct pesemne pe care-l putem afla deopotrivă în convorbire, în imprecaţie şi-n rugăminte, în pagina literară şi-n partitura muzicală, în paleta pictorului şi-n lucrarea ştiinţifică. Implacabil.

*

„Tot cîinele iese din iarnă, dar numai pielea lui ştie” (Anton Pann).

© 2007 Revista Ramuri