| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Iulian Boldeaziua de azi nu ştim motivul întristărilor noastre ziua de azi nu ne spune nimic ne instalăm temeinic în prezent cu voluptatea nemişcării pe care ne-o predau profesorii noştri eleaţi dincolo de bunătate şi de bună-cuviinţă nu mai vedem nimic doar amintirea unui chip dimineaţa un chip obosit şi atroce care adevereşte starea de fiinţă un chip în care ne retragem cuminţi ca în cochilia prezentului de acum şi dintotdeauna despre adevăr ne-am întors către ele astăzi în după-amiaza aurie ne-am întors către moire şi către nimfe cu feţe mâhnite căutând desăvârşirea în urmele lăsate de minotaur la ieşirea din labirint ne răsună în auz respiraţia hopliţilor hălăduind pe câmpiile eladei adevărul timpului prezent e eternitatea lui încercuită de memoria noastră tămăduitoare palimpsest astăzi locuim într-un palimpsest astăzi suntem prea încântaţi de umbra unei litere emoţiile devin cuvinte gândurile tresaltă în jocurile de limbaj ale poeziei astăzi se năruie după-amiaza şi toamna şi lucrurile toate în freamătul unei metafore care ne conţine şi ne mistuie cu totul dincolo de labirint minotaurul cu corpul nefiresc e dincolo de labirint în amiaza clară în liniştea concisă a lumii orbit de lumină hăituit de miresme de forme lipsit de apărare victimă a propriei sale îndrăzneli desăvârşire desăvârşirea e felul zeului de a fi de a respira de a se reculege mireasma e modul de a fi al florii încercănate de rouă surâsul e modul nostru de a iubi în tăcere limitele aceste nevăzuturi neînţelese iubitori ai ordinii au venit ei iubitorii ordinii să adulmece ritmuri şi destrămări dar noi de unde să ştim dacă grăuntele sensului creşte în adânc dacă depărtarea începe în subteranele igrasioase ale amintirii în carnea luminii acolo unde sinele se întâlneşte cu sine în spaima anatomică în păpuşa isterică a subconştientului care nu mai scoate nici un cuvânt şi se întoarce spre noi cu privirea pierdută concentrată în ea în chiar viscerele care îi anunţă dispariţia era acolo răul era acolo închis în câteva cuvinte nespuse încă cu siguranţă era acolo şi nu putea fi alungat sau îmblânzit nu am mai auzit nimic despre el ca şi cum o fantasmă i-ar fi luat locul dar era acolo răul cu siguranţă acolo era înţelesul adevărul s-a scurs în eroare înţelesul s-a aşezat solemn dincolo de zid în crăpăturile din priveliştile arse în ochii nedumeriţi acolo unde totul nu mai înseamnă de fapt nimic durerea durerea nu este a noastră ea a rămas în urmă nu ne mai aparţine durerea nu mai are semnalmente sau date personale e ca o iertare târzie de care nu ne mai aducem aminte |