| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Emilian Mireaînchisoarea în închisoarea trupului meu e cald şi bine zăbrelele sunt subţiri şi moi şi îmi permit evadarea în orice clipă iar gardienilor le-am dat liber demult dar nu am de gând să evadez pentru că îmi place să ascult inima cum bate tic-tac tic-tac până i s-o termina bateria
sistemul solar al gutuilor în sistemul solar al gutuilor planetele-gutui se rotesc în jurul parfumului lor iar mările şi oceanele sunt formate din sevă dulce care pe măsură ce se rotesc în jurul soarelui-gutuie se caramelizează şi se transformă în dulceaţă iar eu dumnezeul sistemului solar al gutuilor aştept cu linguriţa pregătită
fantoma fostului proprietar în bucătăria vrăjitoarei sunt nişte papuci roz o găletuşă roşie pentru fiert vrăjile şi blestemele şi într-un colţ un scaun trist pe care nu stă nimeni niciodată cărămizile vechi de peste o sută de ani rânjesc la mine din zidul spart iar fantoma fostului proprietar mă întreabă câteodată ce mai fac şi dacă suicidul lui a demonstrat ceva lumii sau a trecut neobservat? bătrânul nebun bătrânul care merge pe stradă cântând şi pe care toţi îl consideră nebun nu e deloc nebun: vorbeşte cu sine cu voce tare şi din când în când intră în şedinţă şi îşi constată avariile
vremea fugii nu-ţi mai împinge trupul spre desfătări lumeşti! va veni vremea mlaştinii va veni vremea fugii de cel ce ai fost iar goliciunile trupurilor nu ţi se vor mai părea frumoase! întinde-te pe iarbă şi aşteaptă... focul cărnii tale se va domoli şi vei cunoaşte liniştea atunci ispita va depune armele şi te va lăsa să te odihneşti puţin ca să nu mori prea obosit
altă dimensiune am vrut să trec în altă dimensiune aceea a fiinţei electrice care face naveta între catod şi anod dar nu mă puteam desprinde de staţia de autobuz în care te-am aşteptat şi nici trenul pe care voiam să-l îmbrăţişez nu a venit
forma intimă a fiinţei forma intimă a fiinţei nu locuieşte în inimă şi poate că nici nu e în tine ci în furnica pe care o calci sau în păianjenul căruia îi distrugi pânza sau în paharul din care bei viii şi morţii laolaltă şi nu le faci niciodată nici un parastas
război fratricid războiul dintre globulele sângelui meu şi globulele sângelui lui Dumnezeu este un război fratricid în care fiecare îşi dă la gioale pe apucate şi la sfârşitul luptei se constată avariile: globulele sângelui meu se îndreaptă spre o anemie mistică în care se naşte revolta în timp ce globulele sângelui lui Dumnezeu îşi caută alţi adversari pentru că lupta cu mine e deja pe jumătate pierdută
gălbinare sufletul meu bolnav de gălbinare locuieşte printre tufe de rostopască şi muşeţel paloarea feţei i se trage de la prea multe decepţii şi neîmpliniri şi cu fiecare zi sufletul meu bolnav de gălbinare păşeşte spre un icter metafizic absolut
am să plec puţin am să plec puţin în mine între oasele şi celulele mele însângerate şi antagonice de multe ori şi am să vă anunţ când mă întorc dacă mai sunteţi pe aici. |