Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Il Tempo dei rumeni

        Ionel BU┼×E

Atacurile cele mai virulente din ultimii ani, ├«n presa occidental─â (Anglia, Spania, Italia etc), ├«mpotriva rom├ónilor au avut loc ├«n 2006, anul preader─ârii Rom├óniei la Uniunea European─â, venind ├«n ├«nt├ómpinarea unor decizii politice cu privire la limitarea migra┼úiei for┼úei de munc─â rom├óne┼čti ├«n spa┼úiul european. Sunt de notorietate tabloidele din The Sun unde rom├ónul tipic este ┼čomer ┼či abrutizat de alcool, iar rom├ónii ca popor sunt considera┼úi o mas─â de brute, urma┼či ai lui Dracula, bolnavi de SIDA sau de TBC, ho┼úi, criminali etc. Il Tempo dei rumeni, celebrul articol din Il Tempo (3 octombrie 2006) ├«i prezenta ca fiind "la razza piu violenta, pericolosa, prepotente, capace di uccidere per una manciata di spiccoli.". Acela┼či lucru se ├«nt├ómplase ┼či ├«n Spania numai cu c├óteva luni ├«n urm─â. Imaginarul colectiv occidental este, ├«n genere, defavorabil emigra┼úiei, ├«n particular celei rom├óne┼čti, la aceast─â imagine negativ─â contribuind, din plin, mul┼úi dintre cona┼úionalii no┼čtri dup─â 1989: furturi, prostitu┼úie, trafic de persoane, emigra┼úie ilegal─â, munc─â la negru, dar ┼či mediatizarea excesiv─â a unei Rom├ónii ├«napoiate: corup┼úie, s─âr─âcie, copii abandona┼úi, orfelinate etc. Dac─â popula┼úia Europei ar fi fost consultat─â prin referendum, n-ar fi dat ┼čanse reale ader─ârii Rom├óniei la UE.
Imaginarul social func┼úioneaz─â dup─â c├óteva stereotipuri, ca o medie a reprezent─ârilor colective despre alteritate, fie ea aproapele, vecinul istoric sau mai departele de la frontiere. Probabil c─â rom├ónul a adunat, ├«n Europa Occidental─â, cele mai multe "adeziuni" colective defavorabile. Dincolo de predispozi┼úia oric─ârei colectivit─â┼úi, care ┼úine de psihologia mul┼úimii, de a prefabrica mituri negative despre Cel─âlalt, apare un fel de o reprezentare prim─â a Str─âinului, ceva mai abstract─â, care ├«ncepe cu cel mai ├«ndep─ârtat. ├Än cazul nostru, Departele nu era exoticul, ci monstruosul la limita frontierelor civiliza┼úiei europene - comunismul totalitar ├«n persoana lui Ceau┼čescu. ├Än prima jum─âtate a secolului XX, Europa inventase doi mari mon┼čtri, expresia frustr─ârilor acumulate de oboseala civiliza┼úiei moderne: Stalin ┼či Hitler. Din fericire a reu┼čit s─â-i exorcizeze. Cu ce pre┼ú! A doua jum─âtate a aceluia┼či secol l-a scos din paginile romanului lui Bram Stoker pe Dracula ┼či l-a creat pe Ceau┼čescu. ├Änt├ómplarea a f─âcut ca am├óndoi s─â apar┼úin─â spa┼úiului rom├ónesc. Ca mon┼čtri, ei nu mai reprezentau alteritatea, ci altera┼úia. Dup─â "mor┼úii Timi┼čoarei" ┼či "revolu┼úia ├«n direct", mentalul colectiv occidental s-a asociat sentimentului de solidaritate fa┼ú─â de suferin┼úa rom├ónilor care reu┼čiser─â s─â scape de propriul monstru. Pe m─âsur─â ce evenimentele cad ├«n uitare, ├«ns─â, iar omul occidental ia contact "├«n direct"cu mineriadele, cu emigrantul rom├ón ├«n persoana marginalului, sentimentul de solidaritate este ├«nlocuit cu cel de team─â. Cele dou─â cranii de laborator ale istoriei (Dracula ┼či Ceau┼čescu) sunt, r├ónd pe r├ónd, umplute cu ho┼úi, criminali, prostituate, copii bolnavi de SIDA etc.
Tranzi┼úia a fost pe m─âsura altera┼úiei ce devenisem ├«n deceniile de comunism. Odat─â cu aderarea la UE, ├«ns─â, spunem c─â "pericolul" pentru Europa nu mai st─â ├«n marginaliile lui Borat, nici ├«n dispera┼úii pleca┼úi la munc─â sau ├«n ho┼úii ┼či prostituatele care colind─â vestul, ci ├«n artileria grea: tinerii ┼čtiutori de limbi str─âine mai mult dec├ót cei din vest, de informatic─â (Rom├ónia are cel mai ridicat num─âr de ingineri IT de calificare superioar─â, dup─â India, cea de peste un miliard de locuitori!), de┼úin─âtori ai unei solide culturi generale ┼či poate purt─âtorii unei m├óndrii na┼úionale r─ânite ├«n r─âd─âcinile ei europene prin asemuirea cu diavolul. Ei ├«l vor reprezenta pe Dracula la masa nou─â a istoriei ┼či nu ca o mas─â de brute, de alcoolici sau de ┼čomeri. Economia de pia┼ú─â i-a ┼úinut la margine, acum ea ├«i va salva. Noii emigran┼úi, urma┼či ai lui Dracula, vor fi fermentul activ al Europei. ├Äntr-adev─âr, poate c─â aici s-a ├«n┼čelat jurnalistul italian: il tempo dei romeni abia ├«ncepe. S─â ne amintim de Rom├ónia de dup─â 1918 care a dat Fran┼úei pe Br├óncu┼či, Cioran, Eliade, Ionescu, Enescu etc., de Rom├ónia care avea nivelul de trai comparabil cu cel al Belgiei ├«n 1938. Cu toate acestea, ├«ntr-o anumit─â m─âsur─â, ar trebui s─â-i d─âm dreptate ┼či ziaristului cu pricina. Nu cu privire la def─âimarea scandaloas─â, ci la realitatea tranzi┼úiei de la noi. ├Äntr-o analiz─â sumar─â, cu c├óteva zile ├«n urm─â, The Independent scria c─â de┼či Rom├ónia are deocamdat─â o cre┼čtere economic─â remarcabil─â, nu este nici pe departe ├«n situa┼úia ibericilor de dup─â dictaturi, care veneau ├«n marea familie european─â cu o alt─â tradi┼úie ┼či o alt─â mentalitate. A┼čadar, avem nevoie, cel pu┼úin, de un optimism temperat. ┼×tim bine cu cine avem de a face (cu noi!). Rom├ónia este a┼čteptat─â abia peste c├óteva decenii ├«n Europa. Deocamdat─â rom├ónul s-a trezit la ├«nt├ói ianuarie 2007 tot s─ârac, ├«ntr-o Europ─â fragil─â, ba chiar ├«n criz─â politic─â, dup─â respingerea tratatului constitu┼úional. ├Än acela┼či timp, emigrantul rom├ón, indiferent c├ót este de fidel spa┼úiului care l-a adoptat, va r─âm├óne tot un fel de "bastard" cum ar spune Platon, la frontiera dintre cet─â┼úean ┼či str─âin. Pe de o parte, imaginarul colectiv occidental al alterit─â┼úii ├«l va plasa mereu sub semnul nesiguran┼úei, iar pe de alt─â parte, el ├«nsu┼či va dob├óndi un comportament ambiguu ├«ntre rezident european ┼či nomad estic.
Poate c─â e timpul s─â renun┼ú─âm la miturile "specificului na┼úional"! C├ót de performant mai este sistemul educa┼úional rom├ónesc? Care sunt ┼čansele normalit─â┼úii pentru o Rom├ónie afectat─â de o confuzie dintre valori ┼či non-valori, ├«n care ierarhiile sunt create dup─â cum dicteaz─â lichelismul, clientela sau rela┼úiile de clan? Cum s─â echivalezi diplomele incompetente ale ┼čp─âgii? Suntem europeni de m├óna a doua pentru c─â nu avem europenitate la noi acas─â. E bine s─â emigrezi ├«n Europa, dar poate ┼či mai bine ar fi ca Europa s─â vin─â la tine. Altfel vom r─âm├óne iar─â┼či cu dou─â m─âsuri: ├«n Europa str─âduindu-ne s─â fim europeni, iar ├«n ┼úar─â s─â ne adapt─âm barbariei corup┼úiei.
├Äntreb├óndu-l cum s-a sim┼úit ├«n Rom├ónia, un prieten francez mi-a r─âspuns, dup─â o serie de polite┼úuri occidentale: Tout comme dans un pays musulmane. Am r─âmas nedumerit. Doar noi ne-am n─âscut cre┼čtini. Ba m─â str─âduisem s─â-i fac cunoscute m─ân─âstirile noastre, frontiere ale cre┼čtin─ât─â┼úii. S-a uitat la mine z├ómbind. ┼×tia bine c─â nu suntem musulmani, de┼či nu avea nimic cu religia islamic─â. Mi-a spus c─â n-a v─âzut niciunde ├«n Europa at├ó┼úia oameni care s─â-┼či fac─â semnul crucii pe strad─â, ├«n autobuz, ├«n ma┼čin─â ┼či pe unde apuc─â. Nu e r─âu s─â fii credincios, dar credin┼úa este o problem─â de intimitate, iar ├«n Europa ┼či de .civilitate. M-am g├óndit atunci la scandalul icoanelor, la vecina mea bisericoas─â ┼či la blestemele pe care le arunca pe unde nimerea, ├«nchin├óndu-se. M-am ├«ntrebat dac─â asta face parte din "specificul na┼úional": s─â-l iei pe Dumnezeu gaj pentru cuvintele demente pe care le arunci asupra Celuilalt. Cred c─â e tot unul dintre miturile poporului tolerant.
Pe m├óna cui s─â mergem? A unei Germanii care a reu┼čit dup─â r─âzboi ┼či care nu ne-a prea vrut ├«n Europa? A Fran┼úei prea francofone ┼či prietene care a respins tratatul constitu┼úional? A italienilor care ne consider─â la razza piu violenta ? Sau a perfidului Albion care se teme s─â nu-i infect─âm s├óngele albastru cu s├óngele lui Dracula cel bolnav de TBC ┼či SIDA? Nu ne r─âm├óne dec├ót o cale de urmat: s─â devenim europeni la noi acas─â. C├ónd vom renun┼úa s─â mai toler─âm netrebnicia rom├óneasc─â, vom ie┼či din spa┼úiul altera┼úiei cu ┼čansa de a participa la alteritate. Poate atunci nu vom mai fi considera┼úi urma┼čii Vampirului ┼či Dracula ├«nsu┼či va fi m├óntuit. Cel mai mare c├ó┼čtig va fi c─â, devenind europeni, vom deveni rom├óni.

© 2007 Revista Ramuri