| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Emilian Mireaca o supernovă ca o supernovă trecea şi se învârtea în jurul meu ameţindu-mă cu strălucirea ei adolescentină purta o rochiţă scurtă şi mulată pe formele ei de zeiţă încă necoaptă lăsând sânii cu ochii lor telescopici să filmeze totul în jur ca nişte camere de luat vederi ascunse sub bluză avea doar 17 ani şi am iubit-o cu toate riscurile Codului Penal iar ea m-a iubit cu toate riscurile elevei de a rămâne însărcinată înainte de a-şi termina şcoala şi după ce povestea de dragoste s-a sfârşit aşa cum se sfârşesc toate poveştile frumoase strălucirea ei a început să pălească lăsând în urmă scrisorile şi amintirile încleştărilor carnale care ne-au unit atunci iar ochii telescopici ai sânilor ei mă privesc acum de sub bluzele tuturor femeilor pe care le întâlnesc
murături borcanele stau aliniate pe masă în aşteptarea murăturilor în ele gogonelele se vor întâlni într-un party sărat şi acru cu varza cu ardeii şi morcovii şi ţelina şi sfecla roşie rezultând un desfrâu vegetal mai mult mort decât viu foarte asemănător cu ceea ce suntem noi: roşii de furie şi făcuţi varză de încercările zilnice trăind într-o lume sărată şi acră şi cu atâţia morţi împrejur care se roagă pentru noi cei rămaşi în lumea asta încă vii
uşa beciului uşa beciului este acum închisă zăvorul vechi care a fost martor la sinuciderea proprietarului în urmă cu aproape 70 de ani ţine piept spiritelor celor care au plecat neîmpliniţi de aici spiritele lor sunt printre noi pentru că fiecare vrea să mai iubească o dată să mai sufere o dată şi să mai simtă pământul sub picioare şi nu deasupra trupurilor lor ora două e ora două dimineaţa şi-ncerc şi eu cu greu s-adorm în timp ce peste mine viaţa se-ntinde ca un vis enorm cameră de supraveghere eu am crezut că mi se pare dar mătura din bucătărie mă tot pândeşte de la o vreme îmi urmăreşte toate mişcările ca o cameră de supraveghere a serviciilor secrete ale măturilor îmi fac un ceai din plante ea e cu ochii pe mine poate că e conectată la un centru de comandă al vrăjitoarelor unde mi se pregăteşte o viaţă de coşmar şi o moarte violentă!... omul care s-a împuşcat în casa în care locuiesc cu ani în urmă un om şi-a pus capăt zilelor beciul casei poartă şi acum zgomotul asurzitor al pistolului care şi-a descărcat glonţul în tâmpla lui războiul cu sine şi cu lumea l-a învins aici şi l-a făcut învingător dincolo depinde din ce parte a existenţei priveşti realitatea acum e noapte şi linişte poate că spiritul lui e lângă mine şi se uită peste umărul meu ce scriu sau poate că el scrie acum aceste versuri iar eu dorm şi visez că scriu despre omul care s-a împuşcat în casa în care locuiesc acum şoricelul din bucătărie bănuiala mea s-a adeverit: şoricelul din bucătărie există a venit în prag şi s-a uitat la mine cum stau la masă şi scriu acum umblă pe undeva pe acolo se aude cum roade ceva şi e optimist pentru ziua de mâine în semn de prietenie am să-i las în fiecare seară câte o bucăţică de pâine sau de brânză iar în zilele în care am să mă simt fericit am să-i las prăjitură şi dacă e cuminte poate am să-i las şi puţin vin Dumnezeu are chipul meu într-o noapte în cel mai profund vis dintre toate visele mele am văzut Începutul: Dumnezeu are chipul meu şi eu am chipul Lui Dumnezeu suntem una şi aceeaşi Fiinţă: iubim împreună şi urâm împreună într-o dualitate revoltătoare laică şi religioasă deopotrivă oricând eu mă pot duce în locul Lui şi El poate veni în locul meu pentru că locuim în aceleaşi trupuri şi în aceleaşi iluzii despre ce ar putea fi eu sting lumina acum în cameră pentru că e târziu şi trebuie să dorm şi odată cu mine se duce şi El la culcare nu e adevărat că Dumnezeu nu doarme! la câte are pe cap mă şi mir că nu a înnebunit până acum şi nu a intrat în concediu medical acolo în lumea Dumnezeilor din care facem parte şi noi când scriu poezie când scriu poezie parcă rup bucăţi de carne din mine fiecare vers e ca o muşcătură adâncă a unui animal sălbatic aproape că ţâşneşte sângele într-un carnagiu îngrozitor al ţesuturilor care mă ţin în viaţă din când în când mă opresc şi aştept ca la semafor să văd cum se mai simte Poezia dacă trebuie să-i fac respiraţie gură la gură sau dacă pot s-o păstrez în continuare ca metresă cât m-or mai ţine balamalele aburul descria îngeri eram în bucătărie în timp ce mâncărurile fierbeau în oale iar aburul descria îngeri sau draci pe pereţi care se tot strâmbau la mine atunci ai intrat tu pe uşă doar pe jumătate un sân îţi rămăsese agăţat în trecut cred că era cel de care ziceai că e mai mic decât celălalt s-a rupt de tot până la urmă şi a rămas acolo în tocul uşii iar tu ai venit la mine cu un sân rupt şi cu viaţa făcută vraişte şi ai avut pretenţia să te iubesc fără să vezi că deja eu fugeam tot fugeam de tine iar tu vorbeai numai cu pâlpâirea care rămăsese după trecerea sufletului meu ca o cometă prin viaţa şi viscerele tale nici nu mai sunt şi poate că nici tu nu mai eşti doar ni se pare |