Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Metaforă dureroasă (1)

        de Gheorghe Grigurcu

Curiozitatea: formă similifizică a vitalităţii psihice. La senectute, aceasta scade în paralel cu scăderea forţei musculare.

*

Uneori eşti nevoit a lucra îndelung o observaţie/ metaforă spre a-i da o faţă mulţumitoare. Alteori aceasta cade intempestiv cum un fruct copt dintr-un pom. În acest ultim caz dobîndeşte o savoare a naturii.

*

A. E.: „Polemistul absolut nu e nici de stînga, nici de dreapta. Loveşte cu tîrnăcopul în ambele direcţii”. Poate e de centru. „Maxima sa voluptate e să izbească centrul”. N-am putea contesta că posedă, totuşi, o anume perspicacitate şi fineţe expresivă. Oare de ce nu i se dă nicio atenţie în lumea literară? „Vrei să repet ce ţi-am spus adineauri?”.

*

Preşedintele Ronald Reagan este cel care a introdus graţierea curcanului la Casa Albă, cu prilejul Zilei Recunoştinţei, în 1987, cu toate că, sporadic, şi alţi preşedinţi au mai cruţat pasărea şi anterior.

*

„Dificultăţile, pentru alţii, desigur, de necrezut, pe care le întîmpin cînd stau de vorbă cu oamenii, vin din faptul că gîndirea mea sau, mai bine-zis, conţinutul conştiinţei mele, e cu totul în ceaţă, că pe mine asta nu mă tulbură absolut deloc în măsura în care mă priveşte numai pe mine, şi chiar mă şi odihnesc uneori, mulţumit de mine însumi; dar ca să stai de vorbă cu oamenii e nevoie de tensiune, de fermitate şi de coerenţă susţinută, calităţi care nu există în mine. În norii de ceaţă n-are să vrea nimeni să se lungească alături de mine şi, chiar dacă ar vrea, eu tot nu aş putea să-mi alung ceaţa de sub frunte, pe cînd, între doi oameni ea se risipeşte şi nu mai rămîne nimic” (Kafka).

*

„Nici un scriitor înaintea sa nu a reprezentat obscuritatea desăvîrşită cu o atît de intensă claritate şi asemenea orgii ale disperării, cu atîta simplitate şi atîta superioară linişte. O mîndrie spirituală nemăsurată se exprimă fără efort în scrisul său cu gestul legitim şi convingător al umilinţei. Însăşi destrămarea îşi găseşte în această operă nivelul superior al integrităţii şi complexitatea cea mai nepătrunsă îşi află o seninătate şi o simplicitate aproape sfîntă. Kafka a găsit legea morală a unei lumi infinit de înşelătoare şi îşi vede netulburat de cele mai precise măsurători matematice într-un domeniu al realităţii stăpînit de demonii răului” (Erich Heller).

*

Redundanţa: caricatura pasiunii. Zgîrcenia: caricatura înţelepciunii.

*

O salutară licărire a virtuţii în obscuritatea păcatului, atunci cînd un ins eminamente vanitos, oportunist, veninos se înduplecă a recunoaşte modestia, consecvenţa, bunătatea Celuilalt.

*

Hedonismul norilor care par a nu avea nici o semnificaţie, nici măcar una plastică, deoarece, în pofida enormului lor potenţial în această direcţie, oamenii şovăie a-i transcrie pur şi simplu. Nu cumva norii prevestesc roboţii care vor fabrica artă pe scară industrială excluzînd artistul? Căci se apropie inevitabil era roboţilor estetici.

*

„Cîntăreaţa pop egipteană Sherine Abdel Whab a fost trimisă în judecată în ţară pentru că a spus, în timpul unui concert în străinătate, că a bea apă din Nil ar putea fi periculos pentru sănătate. Cîntăreaţa de succes a fost acuzată că «a adus atingere interesului general», iar sindicatul muzicienilor a anunţat că i se va interzice să mai apară pe scenă în Egipt. Obsesia pentru imagine a autorităţilor e universală. Nilul trebuie să rămînă curat ca lacrima. Încă nu şi-a propus nimeni, dar şi Dâmboviţa ar putea deveni peste noapte un rîu de munte cu apă limpede şi cristalin㔠(Dilema veche, 2017).

*

Lucruri pe care le ascunzi Celuilalt dintr-un amestec de tristeţe şi pudoare, aceleaşi lucruri pe care le dezvălui lui Dumnezeu dintr-un amestec de bucurie şi durere.

*

Iubeşti lucrurile inclusiv pentru faptul că le poţi iubi fără riscurile pe care le înfăţişează iubirea pentru fiinţe.

*

Iubirea ta pentru lucruri e poate cea mai apropiată de pilda iubirii divine, întrucît reprezintă cea mai amplă distanţă pe scara Creaţiei dintre superior şi inferior.

*

Teroarea originalităţii. „Nu îţi vine să îi pui în picioare! Designerul britanic Debbie Wingham a expus săptămîna trecută cea mai preţioasă pereche de pantofi din lume. Preţul de 15,1 milioane de dolari este descurajant pentru oricine” (Click, 2017).

*

„Cum aşa, după atîtea secole marcate de progrese, de dezvoltare a ştiinţei, să nu îndrăznesc să întind mîna noaptea, nu în glumă, ci dintr-o teamă serioasă, tenace, c㠖 mai ştii? –, poate că ea stăpîneşte furtuna? Sunt oare un om lucid şi modern? Da. Sunt conştient, cultivat, orientat? Da, da. Îmi sunt oare cunoscute ultimele realizări ale filosofiei şi toate adevărurile contemporane? Da, da, da. Sunt lipsit de prejudecăţi? Da, în mod sigur. Dar, la naiba, de unde pot să ştiu – de unde pot avea certitudinea, garanţia, că mîna mea n-ar fi în stare, printr-un gest magic, să oprească sau să stîrnească furtuna? Deoarece tot ce ştiu despre natura mea şi despre natura lumii este parţial – ca şi cum n-aş şti nimic” (Witold Gombrowicz).

© 2007 Revista Ramuri