Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Vocea sinelui

        Niculina OPREA

Fiind cunoscut─â ├«n spa┼úiul britanic at├ót pentru propriile volume c├ót ┼či ca redactor-┼čef al revistelor de cultur─â poetic─â, Orient Expres ┼či Poetry Review, poeta Fiona Sampson s-a apropiat de literatura rom├ón─â cu o r─âbdare tipic englezeasc─â. Volumul Folding the Real / Pliind realitatea (Editura Paralela 45, Pite┼čti, 2004, ├«n traducerea semnat─â de Laura Cristiana ┼či Milijana Vukadinovi─ç) a ap─ârut ca urmare a trecerii poetei prin spa┼úiul rom├ónesc.
Spre deosebire de alte poete de limb─â englez─â, autoare care mizeaz─â pe feminitate ├«n poezie, Fiona Sampson e posesoarea unei arhitecturi a poemului. Ea ├«┼či construie┼čte poemele cu mare aten┼úie ├«nc├ót ├«mbin─â sensibilitatea feminin─â cu rigorile scrierii aproape dure: "┼×i mi┼čc├óndu-se ├«ntre frunzele stejarului lumina se tulbur─â,/ fierbinte ca ceara unei candele de zi, se ├«nv├órteje┼čte ┼či picur─â/ dezvelind ceea ce este din ceea ce ar putea s─â fie, ├«mping├óndu-l ├«n sus/ - pe ceea-ce-este - cu ├«nc─âp─â┼ú├ónarea unei fl─âc─âri galbene/ - o limb─â - o discontinuitate ├«nc─âp─â┼ú├ónat─â care e un/ gest, dar nu pentru noi ┼či nici adres├óndu-se vreunui public,/ care este prin urmare o mergere mai departe ┼či o maturizare/ deloc asem─ân─âtoare cu ce f─âceam noi (referen┼úiali, ┼čire┼úi/ cu teama noastr─â de respingere), ci un fel de/ obtuzitate care ├«┼či arog─â toate c├ómpurile din spatele copacilor astfel/ c─â ele devin galbene, gr├óul de iarn─â r─âsare galben,/ lutul e galben, chiar ┼či frunzi┼čul ├«┼či scutur─â g─âlbeneala/ din el, o izbucnire de foc ursuz─â, ┼či arunc─â/ pe noi tot ce prinde, violent: ┼či astfel se trece." (Compunerea c├ómpului)
Pot spune despre Fiona Sampson c─â este o poet─â a ├«nser─ârii universale, iar ├«ntunericul e teritoriul ├«n care autoarea atinge cote maxime ale crea┼úiei f─âr─â a fi vizibile eforturi ├«n traseul poetic ci doar o tr─âire intens─â dublat─â surprinz─âtor de o con┼čtiin┼ú─â a realului. "├Än via┼ú─â? ┼×i - da - da - zbateri lungi de o arip─â o izgonesc din cer,/ argint din plumb, p─âm├óntul ├«ntunec├óndu-se dar luna ├«nalt─â ca ┼či/ v├órfurile copacilor, negrul str─âpung├ónd negrul ┼či albul/ gonind prin negru - cu aripile/ ├«ndoite abrupt ca bumerangurile cu a penelor,/ tendoanelor, oaselor ridicare/ ┼či abandon ritmic - ca ┼či cum lumina ar fi l─ârgit/ penele, s-ar fi scufundat, ar fi zdrobit albul/ r├óu sau b├ótlanul s-ar fi ridicat continuu, nedefinit,/ tr─âg├ónd cu el apa ├«ntunecat─â, t├ór├ónd prin cer ceva/ - ce?- tr─âg├ónd cu el ceva ├«nc─â neformat - gustul amurgului/ ├«nverzindu-se - din valea plin─â ┼či f─âr─â form─â/ c├ómpurile albe/ cr├óngurile negre din memorie din mirosul lemnului/ c─ârarea c├óinele negru alerg├ónd cu picioarele-i lungi pe sub m─âr─ârcini/ b├ótlanul amintind de o alt─â plimbare - ├«n ploaie, tunete - / acum zece ani, aici - ├«l v─âd s─âlt├ónd peste copaci/ ├«ntuneca┼úi, neted ca o lun─â - ┼či pas─ârea ┼či eu ├«nc─â tr─âim." (Plimbare, zbor).
Volumul Folding the Real / Pliind realitatea con┼úine ┼či poeme ├«n care autoarea recurge la confesiune, dar nu aceasta e calea cea mai bun─â pentru poet─â. Poemele ├«n care Fiona Sampson ├«┼či construie┼čte discursul poetic dup─â rigorile poeziei cerebrale sunt cele mai bune din aceast─â carte. De altfel, identitatea fiin┼úei (┼či nu doar cea creatoare) ├«ntr-un spa┼úiu de multe ori supraaglomerat e tema volumului de fa┼ú─â. "Spa┼úiul ├«l umple ┼či ├«l gole┼čte. Umplerea ┼či golirea spa┼úiului. A┼ča/ se petrec obiectele pe lume. Odat─â ce le ai ele ├«┼či ├«ncep/ acea ciudat─â fixare a luminii, a aerului ┼či a┼ča mai departe, iau/ problema volumului destul de ├«n serios ┼či chiar/ zgomotos, de fapt chiar ├«┼úi dore┼čti uneori ca ele s─â ├«nceteze: exist─â,/ zici tu, destui oameni de ┼čtiin┼ú─â care deja fac genul acesta/ de lucruri, ┼či de fapt tu vrei s─â opre┼čti ┼úipetele, s─â faci dragoste/ ┼či pace ┼či s─â ├«n┼úelegi tot: numai c─â ┼čtii/ cum va ie┼či, obiectele vor ├«ncepe s─â se influen┼úeze/ unele pe altele astfel ├«nc├ót nici tu nici el nu ve┼úi putea/ s─â descifra┼úi care e ├«nceputul ┼či unde, ci ve┼úi auzi, ├«n t─âcerea ce/ urmeaz─â fiec─ârei ac┼úiuni - ├«n care fiecare lam─â de iarb─â, fiecare farfurie/ a┼ča cum era se abandoneaz─â ├«ntr-o confuz─â ┼úigar─â post-/ coitum - huruitul prelung al puterii ├«n retragere: a lucrurilor." ( Ce face mobila).
├Än poemele ├«n care autoarea las─â ├«n urm─â realitatea ┼či caut─â s─â-┼či impun─â "con┼čtiin┼úa poetic─â", ea ├«┼či afl─â una din laturile originalit─â┼úii. Rela┼úia via┼ú─â - moarte nu e prezent─â doar ca un teritoriu al spiritului, ci ea d─â consisten┼ú─â la tot ce poate fi oglindit de real, ├«ns─â trecerea de la starea de contemplare la cea de ├«nf─âptuire nu poate fi f─âcut─â ├«n afara sinelui, aceasta este de fapt axa ├«n jurul c─âreia graviteaz─â poemele volumului de fa┼ú─â. "(.) // Vocea - acea amprent─â a sinelui - care se afl─â deja ├«n/ sunetul nen─âscut, care se afl─â ├«n ureche sau se ├«nal┼ú─â s─â ├«nt├ólneasc─â/ sunetul pe care ├«l faci, cu stomacul ca o alt─â cutie de rezonan┼ú─â oglindind-o/ pe a ta (familiar fiindu-i genul de cunoa┼čtere pe care n-ai vrut/ s─â o la┼či s─â scape)/ cu coarda o foi┼ú─â ├«mp─âr┼úind, unind/ sunetul pe care ├«l vei face cu cel deja f─âcut, sunetul/ a┼čtept├ónd cu cel actualiz├ónd - fiind - / ├«n felul spa┼úios al undelor (deplas├óndu-se spre ceva mai mult,/ ├«mpr─â┼čtiindu-se ┼či ramific├óndu-se nesf├ór┼čit
├«ntr-un copac de tonuri,/ alung├ónd marginile posibilului un pic), pe c├ónd/ ce este dat este o pliere ├«ntru sine, o/ repetare, ├«nregistr├ónd posibilul ┼či ceea ce este/ dincolo de acesta ┼či tr─âg├ónd spre suprafa┼ú─â, prin/ lemn ┼či prin fire ┼či prin vopsea, amprenta sinelui: adic─â a ceea ce este." (Pliind realitatea).
Poeta reu┼če┼čte cu mare u┼čurin┼ú─â s─â traseze acea linie absolut necesar─â ├«ntru separarea realului de imaginar. ├Änc─â nu sunt sigur─â dac─â e vorba despre "o linie aproape neagr─â ", a┼ča cum e prezent─â ├«n crea┼úia poetului Mircea B├órsil─â, ori doar despre linia vie┼úii sau "linia vie" cum o nume┼čte autoarea ┼či care nu poate lipsi din componen┼úa realit─â┼úii supus─â plierii. "Linia vie care ┼úine iarba - iarb─â - sau cerul/ plin: unde se ridic─â din h├órtie ca ┼či cum ar fi fost acolo/ deja ca o fantom─â sau ca o minune a┼čtept├ónd s─â se ├«nt├ómple/ mi┼čcarea (┼či noi suntem mi┼čca┼úi): l─â┼úimea ei nepermis─â invizibil─â dar/ neagr─â - culoarea ├«ntinat─â la margine ├«ngr─âm─âdindu-se spre ceea ce/ noi percepem (dac─â percepem) ca ├«ntreguri - ├«ntre g─âuri? - n─âv─âlind/ peste, n─âv─âlind prin imagine ca o t─âietur─â, un/ altceva profund aranj├ónd imaginea ca pentru a indica/ un soi de fric─â sau de hot─âr├óre ce o ┼úine ├«n─âuntru:/ lumina sau bra┼úul ridicat, mingea sp─ârg├ónd-o,/├«mp─âr┼úind-o pe pagin─â: greutatea umbrei,/ linia descendent─â, felul ├«n care mu┼čchii ┼či tendoanele trebuie s─â se aga┼úe/ de ea, pierderea a ce-o fi fost chiar ├«n clipa/ dinainte de a fi - asta - prezentul ┼či forma: aceast─â linie. " (Trasarea liniei) Tocmai aceast─â abordare a liniei vie┼úii, ├«mi pare un gest de curaj dus la extrem─â, dar nu ├«nt├ómpl─âtor. Poeta ├«┼či cunoa┼čte at├ót de bine universul ├«nc├ót nimic nu o poate surprinde. De┼či e un univers ├«ntunecat, el nu este unul al ├«nsingur─ârii, permite totu┼či p─âtrunderea fascicolelor de lumin─â chiar dac─â nu poate fi vorba despre o lumin─â d─ât─âtoare de via┼ú─â, ci mai degrab─â, de una care doar semnaleaz─â via┼úa.
O caracteristic─â a poemelor de ├«ntindere mare din volumul Folding the Real / Pliind realitatea, o constituie fragmentarea la care ar putea fi supuse lu├ónd ├«n calcul aglomerarea (de multe ori) a st─ârilor ┼či faptelor dintr-un astfel de poem. Fragmentarea e posibil─â ┼či nu ar diminua nici for┼úa de expresie, ┼či nici mesajul. "Pervazul e ┼či un orizont. Te tol─âne┼čti sub el/ pe patul de p─âturi/ s─â prive┼čti copacii ┼či iarba ecran├ónd/ ingeniozitatea decolorat─â// care e un continent de distan┼ú─â. ┼×oproane de sc├ónduri umplu ecranul/ cu spectrul s─ârac ┼či ├«ngust/ al unei lumini sidefii de scoar┼ú─â cenu┼čie/ paloarea unei pagini// ┼či discerni pagina. Szajol. Dar ar putea fi/ ar fi putut fi/ altundeva, copacii oso┼či pur─â iluzie/ frunzele sticloase// pline de luminosul diafan al unui r├óu str─âveziu/ ├«n felul ├«n care accentul/ prinde cuv├óntul/ - z─âbovind ┼čters - de margine// deplas├óndu-se dincolo de percep┼úie. S├órbul/ nelini┼čtit. Fuiorul negru/ al trestiilor dincolo de geam./ Un palid a┼čternut de miri┼čte.// Toate astea sting├óndu-se deja ┼či r─âcindu-se ├«ntru amintire./ Mai cite┼čti o dat─â./ ┼×i o s─â mai cite┼čti o dat─â./ Doi copii ├«ntr-un m─âr/ ├«nc─â leg─ân├óndu-se acolo. Lumina e ├«n al cerului/ ecran alb/ pe pagin─â/ pe limba str─âinului t─âu. " (Jurnal de c─âl─âtorie).
Un discurs poetic direct, supus unui vizionarism de bun─â calitate, ne ofer─â Fiona Sampson. Folding the Real / Pliind realitatea r─âm├óne o carte scris─â inteligent ├«n care luciditatea autoarei este elementul esen┼úial ├«n a nu se pierde printre h─â┼úi┼čurile actului creator.
© 2007 Revista Ramuri