Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Tezaurul folcloric „Izvorașul”

        de Tudor NEDELCEA

Gh. N.Dumitrescu-Bistrița (1895-1992) este personalitatea marcantă a culturii române care n-a intrat în conul de umbră, cum se întâmplă de obicei, datorită unor specialiști, fascinați de folclorul românesc autentic, dar și de activitatea laborioasă a celebrului folclorist. Între aceștia se numără și Isidor Chicet, care a editat recent, în Editura „Prier”, din Drobeta Tr.-Severin, condusă de scriitoarea Ileana Roman, volumul Balade și cântece din Mehedinți, în 2008, din Tezaurul folcloric „Izvorașul”.

Isidor Chicet are o carieră interesantă. Născut la 20 octombrie 1956, în satul Scheia, com. A.I.Cuza din jud. Iași, el este absolventul Universității Tehnice din Petroșani, funcționând ca inginer la Rodna și Orșova. Dar, probabil, că avea o chemare lăuntrică spre domeniul umanist, angajându-se, inițial, ca librar la unitatea din Drobeta Tr.-Severin a Editurii „Humanitas”, apoi fiind numit director, între 1997-2002, al Casei Creației Populare din orașul de pe Dunăre, apoi șef de secție la Centrul Cultural Mehedinți.

În această calitate, fondează revista „Răstimp”, fiind și doctorand al Universității din București, cu teza „Rituri de întemeiere în ceremonialul nupțial mehedințean”. Scriitor de vocație, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Craiova, iar parte din beletristica sa a fost tradusă în limba engleză.

Pătrunzând în spațiul spiritual mehedințean, Isidor Chicet a considerat de a sa datorie să valorifice plenar tezaurul folcloric al revistei „Izvorașul”, înființată la 1 iunie 1919 de folcloristul Gheorghe N.Dumintrescu-Bistrița. În 2003, la editura craioveană a scriitorului Jean Băileșteanu, Isidor Chicet publică o amplă antologie de folclor literar mehedințean, Spune, spune, moș bătrân...

În antologia de față, Balade și cântece din Mehedinți, Isidor Chicet preia, din colecția de 21 de ani a revistei „Izvorașul”, doar folclorul literar (deși revista s-a remarcat, în mod special, prin folclorul muzical), mai precis 88 de creații folclorice, clasificate în balade (Cântecul badului, Mitrică, Cântecul lui Cerchez, Vintilă, Kira Kiralina, Mirea, Mihu haiducul, Cântecul Radului, Ștefan Vodă, Ștefan Vodă și haiducul), cântece de dragoste și dor, cântece de jale și întristare, cântece de cătănie și război, cântece satirice, strigături. În cadrul acestor clasificări tematice, creațiile sunt redate în ordinea cronologică a publicării acestora de către Gh.N.Dumitrescu-Bistrița. În mod firesc, antologia cuprinde un studiu introductiv, notă asupra ediției și indici (ale culegătorilor, informatorilor, localităților și atestărilor documentare ale localităților).

Deși marea parte a motivelor acestor creații se regăsesc în întreg arealul românesc, cele antologate în acest volum confirmă, cum spune și Isidor Chicet, că „și la Mehedinți, trăsătura definitorie a sufletului românesc: dragostea și dorul” este prezentată mai cu seamă în cântecele de dragoste și dor, care au ponderea cea mai amplă în antologie. O altă observație pertinentă a antologatorului merită evidențiată: „Puținătatea cântecelor satirice și de război denotă ignorarea sau eludarea parțială a acestor simțăminte, din sufletul țăranului mehedințean, mai degrabă amator de joc și voie bună, cântecele satirice și strigăturile depășind, numeric, celelalte creații a căror dominantă este tristețea”.

Într-o epocă pe care o trăim, în care subvalorile sunt supraevaluate, iar kitsch-ul, chiar și cel din domeniul etno-folcloric încă rezistă (au apărut culegeri de folclor în care antologatorul sau editorul se trece drept autor!?), orice valorificare plenară a tezaurului folcloric creat de Gh.N.Dumitrescu-Bistrița, cum face Isidor Chicet, este lăudabilă și benefică.

© 2007 Revista Ramuri