Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Purpuroranj

        de Aurelia Mocanu

Cu puţin înainte de 60 de ani, fără să-şi pună în surdină cromatismul (devenit marcă), pictura lui Maurice Mircea Novac a traversat o breşă asumată de abstracţie informală, din care s-a ivit şi un episod de infografică. Apoi, a urmat o cadenţă strânsă de serii tematice care au potenţat, seniorial, „magma sa picturală”. Imagini-cheie, cu o certă confluenţă morfologică, se pot rezuma astfel: vedute de vulcan islandez şi ruinele Pompeiului epicizate, tufişuri arzând şi valuri izbind stânca, scenă de serai şi „metope” de maison-clos, buchete flamande şi natură statică cu desert copios.

O reluare a „interiorului cu fat㔠– din seria lungă a instantaneelor cu fiica Ioana – anunţă noul vector al densităţii vizual materice. Pentru Novac, pretextul figural deserveşte, neabătut, o retortă dramatică de materie coloristică. Porozitatea şi devenirea unei substanţe a realului (fie petale, piatră, spumă de val, lavă, crengi în combustie, nori de apus) se exprimă magmatic, în culori fuzionale şi acorduri rare şi riscate, dinspre violeturi gris la galben sulf. Pânzele se răzuie, se scurg, se efasează, se reîncarcă, se striază, se reticulează şi se „cabrează în culoare”. Novac a instaurat recent şi „zgura” picturalităţii, din răzuiri de memorie a paletei, reaplicate conflictelor de tuşe.

Imaginarul pictorului, ca stimul empatic al zăbavei pe plita paletei, translează uşor dinspre teluric spre intimist, dinspre patrimonial spre senzual. Cu cât cerurile sunt străpunse de breşe luminiscente, iar corolele florale ating combustia, carnaţia desnudelor vireză spre rece cenuşiu. Peisajele de ţărm sunt străbătute de trecători, insignifianţi faţă de dramaturgia geologicului sau atmosfericului. În schimb, la „Pompei” sau în „Serai”, înscenările au humorul postmodern al citatului antichizant.

De fapt, întunericul luminiscent pe care îl orchestrează Novac, precum un maestru manierist, ori adâncimea pigmentată în depuneri-ştergeri de mediu gras sunt pentru artist motivaţii etice la frumuseţea dramatică pe care o mai poate încapsula, azi, pictura.

© 2007 Revista Ramuri