Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








În familie

        de Haricleea Nicolau

Între viaţă şi moarte nu există decât timpul. (...) Timpul e unealta lui Dumnezeu. Dacă nu e chiar El.

Ilegitim (2016) – filmul

• Regia: Adrian Sitaru

• Scenariul: Adrian Sitaru & Alina Grigore

• Distribuţia: Adrian Titieni (Victor Anghelescu), Bogdan Albulescu (Cosma Anghelescu), Alina Grigore (Sasha Anghelescu), Robi Urs (Romeo Anghelescu), Cristina Olteanu (Gilda Anghelescu), Miruna Dumitrescu Butache (Julie), Liviu Vizitiu (Bogdan Dumitrescu), Mihaela Perianu (Ema Nedela), Adrian Iacov (Alex Barbu), Anastasia Passerotti (Sânziana Casian), Andrei Iordache (Daniel), Gabriela Ursu (Doctor), Liviu Florescu (Tudor)

• Imagine: Adrian Silişteanu & Alexandru Lorian Timoşca

• Montaj: Mircea Olteanu & Theo Lichtenberger

• Sunet: Ioan Filip & Dan-Ştefan Rucăreanu

• Producător: Anamaria Antoci

• Durata: 85 min.

• Producţie Domestic Film, în coproducţie cu Film Produkcja Polonia şi Damned Films Franţa, cu sprijinul Altex şi HBO România.

• Filmările au avut loc în Hamilton/ Ontario/ Canada.

• Premiera mondială: 13 febr. 2016 / Festivalul de Film de la Berlin

• Premii:

· Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, 2016:

- Adrian Sitaru - Premiul C.I.C.A.E - Confédération Internationale des Cinémas d’Art et d’Essai

· Festivalul Internaţional de Film de la Odessa, 2016: Adrian Sitaru – premiul Golden Duke

· Festivalul de Film Philadelphia, 2016: Adrian Sitaru – menţiune cel mai bun film şi nominalizare marele premiu al juriului.

· Festivalul de Film de la Pula, 2016: Adrian Sitaru şi Domestic Film – premiul Arena de Aur pentru cel mai bun film.

 

 

Filmul Ilegitim (2016) este al patrulea lungmetraj semnat de Adrian Sitaru (Pescuit sportiv, 2008; Din dragoste cu cele mai bune intenţii, 2011; Fixeur, 2017), realizat în condiţii de cinematografie independentă, fără susţinere din partea Centrului Naţional al Cinematografiei, fapt nelipsit de importanţă, atât timp cât pelicula este impresionantă. Aşternutul şifonat din posterul filmului aminteşte de afişul peliculei Shame (2011). Menţinând anumite teme specifice spaţiului nostru est-european, cu sumbrele moşteniri post-comuniste, filmul lui Adrian Sitaru atacă din nou subiectul controversat al întreruperilor de sarcină, la nouă ani după filmul lui Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, 2007 (intrat în competiţie la Cannes şi onorat cu Marele Premiu Palme d’Or, premiul pentru cel mai bun regizor oferit de Academia Europeană de Film în 2007, alte 35 de premii şi nominalizarea la premiile Globul de Aur pentru ,,cel mai bun film într-o limbă străină”). Accentul nu cade pe acest subiect decât tangenţial, prin exploatarea unui conflict excepţional: incestul dintre doi fraţi. Pe el îl cheamă Romeo (Robi Urs), iar pe ea, Sasha (Alina Grigore); cei doi fraţi dorm împreună într-o cameră din casa modestă a tatălui lor, medicul ginecolog Victor Anghelescu (Adrian Titieni), trecut de 50 de ani, văduv, cu patru copii.

 

Ilegitim (2018) – spectacolul

• Traducere în maghiară: Horváth Andor

• Regia: Adrian Sitaru

• Distribuţia: Viktor (Miklós Bács), Dávid (Ferenc Sinkó), Szása (Anikó Pethő), Rómeó (András Buzási), Hilda (Tímea Jerovszky / Éva Imre), Mária (Andrea Kali /Tekla Tordai), Julie (Enikő Györgyjakab), Bogdan (Csaba Marosán).

• Dramaturgia: Zoltán Csép

• Scenografia: Carmencita Brojboiu

• Director de imagine: Adrian Silişteanu / VFX: Digital Apes / Suport VR: OroBlade / Model 3D: Horia Spirescu

• Asistent de regie: Levente Molnár 

• Durata: 90 min.

 

Deşi filmul debutează cu binecunoscuta scenă statică din sufragerie, cu toată familia la masă, regizorul construieşte treptat un parcurs neaşteptat pentru spectatori. Personajele scenariului sunt foarte bine conturate, cu tipologii diverse, ofertante pentru actori, revendicându-se parcă de la filmul Das Fest (Petrecerea, 1998), regizat de Thomas Vinterberg sau de la Visătorii (2003) lui Bernardo Bertolucci. Ilegitim devine unul dintre cele mai tensionate filme create de un regizor din noul val de cineaşti români, mizând pe o alternanţă de momente alerte emoţional, încărcate de visceralitate, mixate cu pauze molcome, în care acţiunea pare că trenează. Efectul este bulversant, regizorul construieşte sigur un şoc emoţional care dezvăluie din ce în ce mai multe secrete ale unei familii zdruncinate. Se fumează extrem de mult, pare că toţi fumează, unii beau fără măsură sau se droghează, se vorbeşte ca în viaţă, cu vulgarităţi. Surpriza scenariului culminează cu o alta, conceperea unui copil din povestea de iubire incestuoasă a celor doi fraţi. După o serie de scene în care Sasha este determinată să renunţe la sarcină, deznodământul vine să şocheze din nou. Filmul se închide rotund, camera filmează o nouă scenă la masă, Sasha însărcinată şi Romi par a forma un cuplu, alături de Julie (Miruna Dumitrescu Butache), iubita lui Romi. Limitele morale şi legale sunt topite, iubirea ilegitimă e văzută aproape firesc în familia lor. Romi şi Sasha cântă pe tabletă Sonata lunii, fratele lor cel mare, Cosma (Bogdan Albulescu), vrea să facă o poză de familie. Toţi se adună în jurul viitoarei mămici. Pe un fotoliu, departe de ceilalţi, sora lor Gilda (Cristina Olteanu) priveşte trist spre aparatul foto.

Fiecare dintre personaje are o construcţie aparte, un parcurs care intrigă şi care deschide o altă cutie a Pandorei, ceea ce este minunat, pentru că lasă loc unor alte poveşti care să continue povestea principală a familiei unor oameni cu suferinţe şi cu mici bucurii, cu împliniri şi neîmpliniri, cu traume, sau cu dorinţe ascunse, a unor oameni iubiţi sau tânjind după iubire. Şi povestea a continuat: pe 17 februarie 2018 a avut premiera spectacolul Ilegitim la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. Pornind de la acest film, Adrian Sitaru a adaptat scenariul şi a regizat primul spectacol de teatru din România care introduce tehnica realităţii virtuale (VR/ video reality). Este debutul în teatru al regizorului Adrian Sitaru, spectacolul făcând parte din proiectul numit Regizori de film pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. Pe 16 octombrie 2018, spectacolul Ilegitim a fost prezentat în programul competiţional al festivalului FESTin pe Bulevard, organizat de Teatrul Nottara din Bucureşti. Tema acestei ediţii a festivalului fiind criza comunicării, este de înţeles selectarea acestui spectacol în competiţie, însă există destule aspecte care îndepărtează valoarea peliculei din 2016 de spectacolul de anul acesta. Pe de o parte, este limitarea scenariului impusă de spaţiul scenografic unic (un decor croma, ciudat, dacă nu este privit exclusiv prin ochelarii speciali), iar pe de altă parte, exploatarea unui conflict mai puţin puternic sau spectaculos faţă de cel din film. Din punctul de vedere al receptorului, nu funcţionează deplin propunerea acestei tehnologii, care este, desigur, interesantă, originală. Constituie un avantaj faptul că priveşti un spectacol de teatru în condiţii oarecum cinematografice, nu te deranjează spectatorul din faţa ta, ai textul subtitrat, vezi o scenografie detaliată, însă dispozitivele sunt dificil de utilizat de spectatorii de toate vârstele, iar vocile sunt dublate fără sincronizare cu vocile live din scenă. Dincolo de noutatea propunerii de introducere a realităţii virtuale, cred că este lipsit de interes să existe doar pentru a dezvălui o scenografie realistă. Această tehnică poate ar funcţiona deplin dacă spaţiul realităţii virtuale ar fi unul imposibil de realizat într-un alt mod (cosmos, mediu acvatic).

Relaţia dintre iluzie şi realitate ar fi tema centrală a spectacolului. Se exploatează şi o temă adiacentă din film: realizarea avorturilor ilegale din vremea regimului comunist. Sunt destule puncte comune între film şi spectacol, personajele sunt aceleaşi, însă nu ne sunt dezvăluite toate relaţiile dintre personaje. Aici tema este introdusă de Maria (Andrea Kali/ Tekla Tordai), un personaj din afara familiei, doamna care a câştigat procesul de proprietate a casei medicului. Distribuţia spectacolului are avantajul prezenţei actorului Miklós Bács, care joacă personajul medicului Victor, acuzat chiar de copiii lui că ar fi colaborat cu Securitatea pentru avantaje materiale. Chiar în momentul culminant al acţiunii scenice, povestea este suspendată. Finalul este brusc şi construit dublu (diferit în VR decât în realitate), ceea ce imprimă un tip de ambiguitate pirandeliană. Nimic nu e ceea ce pare a fi, sau este doar ceea ce vi se pare.

© 2007 Revista Ramuri