• Regia: Alfonso Cuarón

• Scenariul: Alfonso Cuarón

• Distribuţia: Yalitza Aparicio (Cleo), Marina de Tavira (Sofia), Fernando Grediaga (Antonio), Jorge Antonio Guerrero (Fermín), Marco Graf (Pepe), Daniela Demesa (Sofi), Diego Cortina Autrey (Tońo), Carlos Peralta (Paco), Nancy García (Adela), Verónica García (Teresa), José Manuel Guerrero Mendoza (Ramón), Latin Lover (Professor Zovek)

• Producători: Alfonso Cuarón, Gabriela Rodriguez, Nicolas Celis

• Imagine: Alfonso Cuarón

• Montaj: Alfonso Cuarón, Adam Gough

• Decor: Barbara Enriquez

• Costume: Anna Terrazas

• Durata: 135 min.

• Filmările s-au făcut în oraşul Ciudad de Mexico/ Mexic, în cartierul Roma Sur (Strada Tepeji, nr.22) şi Teatrul Metropolitan.

• Premiera mondială a fost pe 30 august 2018 la Festivalul de Film de la Veneţia

• Din decembrie 2018 este disponibil pe canalul Netflix.

• Roma a primit până în prezent 115 premii şi 128 de nominalizări:

Festivalul de Film de la Veneţia, 2018:

- Alfonso Cuarón – Cel mai bun film / Premiul Leul de aur

- Alfonso Cuarón – premiul ecumenic SIGNIS

Golden Globes / SUA 2019:

- Alfonso Cuarón – Cel mai bun regizor; Cel mai bun film străin; Alfonso Cuarón – Nominalizare cel mai bun scenariu

Premiile BAFTA 2019: nominalizari cel mai bun film, cel mai bun scenariu, cel mai bun film străin, cel mai bun montaj, cea mai bună imagine, cel mai bun regizor, cel mai bun decor; Alfonso Cuarón – nominalizare Premiul David Lean pentru regie

Premiile AACTA 2019:

- Alfonso Cuarón – premiul pentru regie; nominalizare cel mai bun scenariu; Cel mai bun film

Premiile AFI/ SUA 2019: premiul special

Cu rezonanţă celebră în cinematografie, titlul filmului nu are nicio legătură cu seducătorul oraş surprins de Fellini. Roma lui Cuarón este Colonia Roma, numită şi Roma Sur, un district situat în cartierul Cuauhtémoc din Mexico City, la vest de centrul istoric al oraşului, unde s-au făcut filmările. Casa de pe Strada Tepeji, nr. 22, păstrează amintirea copilăriei lui Cuarón, sublimată într-un tulburător film alb-negru, gândit şi creat aproape în totalitate de Alfonso Cuarón, care semnează regia, scenariul, imaginea şi montajul. Un fapt deosebit este legat de modalitatea de lucru cu actorii şi cu echipa de producţie, regizorul păstrând secret scenariul, el fiind singurul care ştia desfăşurarea şi evoluţia scenelor. Având premiera mondială în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Veneţia din 2018, Roma a fost premiat cu Leul de Aur, două premii Globul de Aur pentru cel mai bun regizor şi cel mai bun film străin, este în competiţia Premiilor Academiei Americane de Film, din 2019, şi are şapte nominalizări la Premiile Academiei Britanice de Film. Foarte apreciat de critica de specialitate, Roma a primit până în prezent peste două sute de premii şi nominalizări.

Amintirile copilăriei lui Cuarón sunt captate magic într-o imagine alb-negru, desfăşurată în cadre domestice sau citadine, la fel de onestă, simplă şi seducătoare cum este şi în alte celebre filme alb-negru: Casablanca (1942, r. Michael Curtiz), Rashomon (1950, r. Akira Kurosawa), La strada (1954, r. Federico Fellini), La dolce vita (1960, r. Federico Fellini), Copilăria lui Ivan (1962, r. A. Tarkovski), Jules şi Jim (1962, r. François Truffaut), 8 ˝ (1963, r. Federico Fellini), Pădurea spânzuraţilor (1965, r. Liviu Ciulei), Lista lui Schindler (1993, r. Steven Spielberg) sau Aferim! (2015, r. Radu Jude).

Al şaptelea lungmetraj al lui Alfonso Cuarón devine capodopera acestuia, un emoţionant elogiu adus femeilor copilăriei sale – mama, dădaca, bunica – „un portret al femeilor carem-aucrescut în ideea că dragostea este un mister mai presus de spaţiu, memorie sau timp”, declara Alfonso Cuarón la Festivalul de Film de la Veneţia. Scenariul scris de Alfonso Cuarón se bazează pe biografia regizorului şi marchează reîntoarcerea sa în universul natal, într-un Mexic al anilor ‘70, filmând cu actori care semănau cât mai mult cu personajele reale, în locurile undes-aupetrecut faptele, împrumutând mobilă şi obiecte pentru conturarea spaţiului, chiar de la rudele lui. Se pare că 70% din mobila care apare în film aparţine familiei regizorului (cf. Vanity Fair). Personajul Celo este inspirat de dădaca regizorului, Libo (Liboria Rodríguez), emoţionată până la lacrimi când şi-a văzut povestea pe marele ecran. Filmul este dedicat celei care l-a crescut şi l-a iubit ca pe copilul ei şi continuă să lege destinele celor doi. Înainte de Roma, chiar Libo a jucat în două dintre filmele create de Cuarón: în Y tu mamá también (2001), protagoniştii trec cu maşina prin Tepelmeme, satul natal al Liboriei, iar ea apare într-o secvenţă în care le dă quesadillas; în Sólo con tu pareja (1991), Libo apare într-o secvenţă în care piaptănă părul unei şcolăriţe.

Celebrare a dragostei materne, filmul lui Cuarón este o profundă meditaţie atemporală asupra spaţiului şi timpului, asupra feminităţii. Soră, prietenă, iubită, mamă, femeia de aici este unica insulă a umanităţii. Uneori părăsită, alteori asaltată de braţe care o cuprind, femeia trăieşte cuminte, harnică, răbdătoare şi conştientă de condiţia sa. „Indiferent ce ţi se spune, noi, femeile suntem mereu singure!” (Sofia). Pelicula surprinde povestea personajului Cleo (Yalitza Aparicio) – dădaca şi menajera unei familii din clasa de mijloc a societăţii mexicane, pandant cu personajul Sofia (Marina de Tavira) – profesoară, mamă a patru copii şi soţia medicului Antonio (Fernando Grediaga). Amândouă traversează situaţii de criză care le transformă: şi Cleo, şi Sofia pierd iubirea sau iluzia iubirii, sunt părăsite de bărbaţi şi nevoite să se descurce singure, să treacă prin clipe cu durerea înăbuşită. Bărbaţii din film (Fernando Grediaga/ Antonio; Jorge Antonio Guerrero/ Fermín) apar doar pentru că sunt legaţi destinal de cele două şi, inevitabil, distrug universul armonios ţesut de femei.

Spectaculoasă este apariţia Yalitzei Aparicio, care nu este actriţă profesionistă, dar care şi-a asumat acest rol cu profunzime şi extraordinară naturaleţe: momentele în care este surprinsă în scene casnice, tandreţea cu care mângâie sau îmbrăţişează copiii, momentele de autentică emoţie din secvenţele de la spital, îngrijorarea, ochii speriaţi, izbucnirea de la malul mării după ce salvează din valuri copiii Sofiei, pe care-i iubeşte ca pe copiii ei şi care o preţuiesc ca pe o mamă, simplitatea şi puritatea fetei care stă neclintită în pragul unei uşi deschise după ce a pierdut viaţa care creştea în ea.

Cuarón deschide rând pe rând uşile unei case cu amintiri, fiecare uşă duce la alt coridor cu uşi, acolo sunt alte şi alte istorii, iar filmul se conturează lent, captând o energie aparte a suflului nostalgic al amintirilor, aerul dens şi senin al copilăriei jucate pe acoperişul unde se zvântă rufele spălate de Cleo, unde jocul capătă sens prin profunzimea cu care este asumat. Camera surprinde spectaculos detaliile: un avion traversează ochiul de lumină lăsat de spuma care a spălat curtea pavată cu dale de ciment, ochii neclintiţi ai câinilor împăiaţi, fumul de ţigară care se ridică din scrumiera plină de chiştoace a maşinii tatălui.

Indiscutabil, Roma este capodopera lui Cuarón, în care se cristalizează perfect teme din filmul care i-a lansat pe actorii Gael García Bernal şi Diego Luna, Y Tu Mamá También (2001), din Children of Men (2006) sau din Gravity (2013). Intens, tulburător, Roma este o fabuloasă epopee a feminităţii. Captând amintiri, dureri şi pierderi, vorbind despre iubire şi singurătatea sfredelitoare, despre bucuria sau durerea maternităţii, despre responsabilităţi şi destine în furtună, Roma este dedicat complexităţii naturii feminine surprinse în momente limită ale existenţei.