Dincolo de faptul că este o autentică pagină de biografie, volumul Iubirile lui Hemingway povestite de el însuşi, consemnate de editorul, romancierul şi prietenul său A. E. Hotchner, reprezintă un portret delicat şi copleşitor al marelui scriitor. Hotchner îi este partener şi complice la partidele de vânătoare, pescuit, merg împreună la coride, iar cei doi sunt legaţi de o prietenie strânsă, care va dura mai bine de treisprezece ani, până la moartea lui Hemingway. Nu întâmplător Hotchner este şi autorul consistentei biografii intitulate Papa Hemingway (1966), iar în cazul volumului de faţă afirmă încă de la primele pagini că este un omagiu şi o datorie de a scrie despre iubirile acestuia: „Am ţinut povestea în mine atâţia ani, iar acum simt că am obligaţia faţă de Ernest să o aştern pe hârtie”. Pentru prezentul volum Hotchner foloseşte toate materialele pe care le deţinea cu Hemingway, inclusiv notiţe din timpul conversaţiilor pe care le-au avut de-a lungul timpului în mai multe locuri – chiar şi din cadrul sanatoriului în care scriitorul a fost internat în ultima parte a vieţii –, şi benzi înregistrate.

Imaginea pregnantă, prezentă pe aproape toate paginile, este cea a primei sale soţii, Hadley. Ea este femeia căreia Hemingway avea să îi spună cu ani mai târziu, după despărţire, „vreau să ştii că eşti partea veridică a oricărei femei despre care scriu. Te voi căuta pentru tot restul vieţii” şi pe care o va regreta încontinuu: „am făcut o greşeală cu Pauline, atâta tot. O greşeală fatală. (...) Indiferent ce ţi se spune despre retrăirea trecutului, trecutul nu e un pod pe care să te poţi întoarce”. În ciuda avertizărilor prietenului său Scott Fitzgerald – „un bărbat prins între două femei le va pierde pe amândouă” –, Hemingway se lasă sedus de ingenua Pauline, o relaţie care se va finaliza printr-un nou mariaj nereuşit.

Nu în ultimul rând, volumul conţine şi o atmosferă boemă, de respiraţie pariziană, care se circumscrie într-o geografie literară în spaţiul dintre Grădina Luxemburg şi Closerie des Lilas, Pamplona sau coastele continentului american, o lume spectaculoasă în care îi întâlnim pe Josephine Baker, Picasso, James Joyce, Gertrude Stein, Ezra Pound etc. Adânc întipărit rămâne însă Parisul în amintirea sa, un Paris care nu se termină niciodată, cum avea să spună mai târziu Hemingway, acel loc în care s-a îndrăgostit, a trăit anii tinereţii, a ales şi de care se va simţi afectiv şi sentimental legat până la sfârşitul vieţii.

Hemingway este un cuceritor, un bon viveur care în fond îşi trăieşte instinctiv şi senzorial toate aventurile, care nu ratează nicio oportunitate de a se lansa în curse aparent imposibile şi de a capta frumosul din orice pentru a-l converti apoi în cea mai seducătoare literatură. Viaţa îl inspiră, prieteniile îl incită, locurile exotice pe care le vizitează îşi pun amprenta pe scrisul său, ba chiar editorii sunt adesea reticenţi la similitudinea dintre personajele sale şi apropiaţii săi. Dincolo de drame, de eşecuri sentimentale, de accidente aviatice, de sâcâitoarele bănuieli că telefonul îi este ascultat şi că există un complot împotriva sa (lucruri, de altfel, dovedite postum, cum afirmă Hotchner), Hemingway va continua să scrie până când decide că şi-a luat viza către lumea de dincolo.

Deşi volumul se intitulează Iubirile lui Hemingway, dincolo de o prezentare adesea fragmentară şi analitică a soţiilor sale şi a unor pasiuni – pentru că, probabil, nu întotdeauna marile iubiri stau sub semnul mariajelor –, paginile pun în evidenţă imaginea unei singure iubiri, iar volumul pare mai degrabă un omagiu adus lui Hadley, prima sa soţie: „Ai fi crezut că, odată cu trecerea timpului, cum nu mai suntem împreună sau nu mai ştiu nimic despre tine, te-ai estompat, dar nu, eşti la fel de prezentă în mintea mea ca odinioară” şi, de asemenea, un omagiu Parisului. Un Paris complice, un Paris personal, un Paris personaj, pe care autorul îl ia lângă sine şi cu sine de-a lungul vieţii. Este şi un volum în care Hemingway, ajuns la senectute, se chestionează asupra ideii de iubire: „Cum ştie un tânăr care se îndrăgosteşte pentru prima oară că aceasta va fi singura mare iubire a vieţii lui?”. Este, în acelaşi timp, o carte scrisă într-un ritm alert, uşor de citit, despre relaţiile dintre oameni, despre seducţie şi resorturile fine care angrenează spiritele în această complicitate, despre prietenie şi, nu în ultimul rând, despre regrete.