Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Varujan Vosganian

Stigmatele

Trăim vremuri când revoluţiile şi-au pierdut din prestigiu,

iar eu, de cealaltă parte, deschid ferestrele larg

şi strig oricui ar vrea să m-asculte:

„Fericiţi aceia ce iartă, căci numai ei se pot lecui!”

Apoi caut stigmatele primite de bunicul meu, Setrak Melichian,

pe când alerga spre mare, la poalele muntelui Musa,

fără să ştie că vaporul izbăvitor plecase.

În jurul meu se lasă acum o pace ursuză,

martiri mai sunt doar pe plăcuţele cu nume de străzi.

Şi uneori, când nu ştiu cine sunt şi numele

nu-mi mai e de folos

caut stigmatele pierdute acum mai bine de-un secol

pe ţărmul unei mări pe care catargele

nu se ivesc.

Caut stigmatele bunicului meu, dar e o durere prea mare

s-o merit.

Amintire

îmi amintesc de cireşul din fundul curţii

de gustul de metal al cireşelor după ploaie

îmi amintesc de televizorul rusesc al vecinei de vizavi

şi cum fiecare venea cu scăunelul lui să privească

la ecranul alb-negru cât o farfurie

îmi amintesc de bunica mea Arşaluis îmbrăcată în negru

la moartea străbunicii mele

îmi amintesc de camionul din plastic, trimis din America

de mătuşa Anahid şi unchiul Kevork

plecaţi din ţară imediat după ce regele abdicase

îmi amintesc de domnul Vrabie, basarabeanul

care altoia pomi

de ramura prunului care făcea pere cu gust de piersică

mi-ar fi plăcut să-l reîntâlnesc pe domnul Vrabie mai târziu

să-mi pună pe braţ un altoi cum ştia numai el

să pot picta precum Modigliani femeile care m-au iubit

îmi amintesc de vechiul Larousse cu care bunicul

m-a învăţat să citesc

încât am învăţat pe negândite limba franceză

fără să ştiu că e limba franceză

îmi amintesc de copiii de pe stradă care râdeau de mine

că nu ştiu să vorbesc româneşte

nu ştiu când s-a născut prima amintire a mea

părinţii mei s-au despărţit când aveam doi ani

nu-mi amintesc să-i fi văzut vreodată împreună

Aşteptarea

am trăit poveştile inventate de alţii:

vezi, îmi spuneau, zidul cenuşiu, colţuros,

e, cât încape cu ochii, o privelişte minunată

dâmbul pe care se-aruncau la-ntâmplare

trupurile cailor morţi

era o poiană prin care alergau fecioare desculţe

şi despletite ca nişte Sânziene

lebedele pluteau pe asfalt şi rădăcinile negre

ale castanilor retezaţi

se împleteau sub blocuri ca o cunună de-Armindeni.

Eu aşteptam privind spre felinarul spart

ca şi cum aş fi văzut o stea luminoasă

am tot aşteptat, fără să ştiu că teama

cu cât la mai mulţi se împarte

nu face decât să sporească.

şi tot aşteptând, El a coborât de pe cruce

pe când noi, cei care îl vegheam

adormisem.

Balada băcanului

Untdelemn –

şi cu asta tot ce s-ar putea spune

despre visele mele

s-a spus

Măslinele erau vechi şi zbârcite şi, totuşi, băcanul

aşezându-le pe cântar

avea aerul că ne face o mare favoare

Era o vreme a lucrurilor simple

iar suferinţa

îşi mai avea inocenţele ei

Untdelemnul era gros ca răşina şi mirosea a doagă

ori a alamă coclită

după butoiul sau canistra în care zăcuse

bunica îl turna cu băgare de seamă

peste borcanul cu măsline zbârcite

În vremea aceea a lucrurilor simple

visele erau simple şi ele

Uleiul de floarea soarelui se preschimba

cu încetul

în ulei de măsline.

Untdelemnul rânced căpăta gustul lemnului dulce

iar măslinele dintr-odată umflate şi negre

se rostogoleau ca nişte cărăbuşi pe faţa de masă

Ce bine va fi, îmi spuneam, şi, totuşi, de-atunci

n-am adăugat nimic copilăriei mele

deşi torn mereu deasupra lumilor vechi şi zbârcite

visele mele –

untdelemnul ce mi l-a lăsat Dumnezeu

cu aerul că îmi face o mare favoare

Aleph

ce am trăit s-ar putea povesti

în diferite feluri

iată că viaţa mea se strânge

într-o singură clipă

precum ghemul Aleph al orbului

care citeşte

cu viteza luminii

după cum am uitat, am iertat

ori m-am răzbunat

ce voi trăi s-ar imagina

în diferite feluri

după cum cărţile care se întorc

arată spânzuratul, împărăteasa,

sau moartea

prezentul e unul singur, nu uită

nu se răzbună, nu iartă

nu e la îndemâna nebunului

sau a marelui preot

acum e noaptea anului nou

anul ăsta

am privit mai rar către cer

de aceea n-a nins

pământul e negru ca şi cum

un sânge-nchegat

s-ar afla dedesubt

anul nou trece, pe rând, în ovaţii

precum carele triumfale

cu învinşi

pe sub porţile Romei

primii care îl întâmpină sunt micronezienii

din insula Kiribati

iar ultimele de la care îşi ia rămas bun

sunt păsările atolului Baker

şi dacă o corabie ar fi trecut

pe sub ferestrele mele

geograful lui Magellan ar fi scris

că odaia mea se află cam la jumătatea

marelui arc de cerc dintre ele

toate amăgirile se întretaie aici

punctul de la care în sus

nord nu există

estimp îţi privesc trupul

în razele nopţii

aşa cum vechii greci priveau

spre lucrul în sine

şi nu înţeleg bucuria asta

a lumii întregi

entuziasmul lepădărilor

de la un an la altul

respiraţiile noastre se amestecă

albăstrui

pentru noi nu există trecut

căci ce ni s-a întâmplat

mai păstrăm încă

nici viitor nu există

pentru că nimic mai frumos

nu se poate întâmpla

clipa asta care ne povesteşte

viaţa întreagă

deşi aleargă în Univers

cu viteza luminii,

stă nemişcată

Nr. 04 / 2019
Şedinţa Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România din data de 20 martie 2019

Şedinţa Consiliului  Uniunii Scriitorilor din România din data de 20 martie 2019

Calendar al scriitorilor din Filiala Craiova a USR

Despre amărăciune, cu oarecare speranţă
de Gabriel Coşoveanu

In memoriam Ioana Dinulescu

O clipă plutind deasupra abisului (2)
de Gheorghe Grigurcu

„Te voi căuta pentru tot restul vieţii mele”
de Simona Preda

Falsul idealism, divizarea, imaginea
de Adrian Popescu

„Amicul X”
de Nicolae Prelipceanu

#padureaspanzuratilor?
de Mihai Ghiţulescu

Necesar despre noile religii politice
de Cristian Pătrăşconiu

Poetul la vârsta înţelepciunii
de Ion Munteanu

Fragmente poetice de existenţă
de Aura Dogaru

O călătorie romantică
de Daniela Micu

Ştefan Petic㠖 un modern maiorescian
de Gabriel Nedelea

Neverending Love Story
de Gabriela Gheorghişor

„Imaginaţia speranţei este un dar nativ care se adânceşte prin educaţie”
de Monica Pillat

Totalitarism: comunism şi nazism
de Stéphane Courtois

Omul complet al rockului românesc
de Dumitru Ungureanu

Despre filosofia românească
de Ştefan Vlăduţescu

Poeme din scrin
de Patrel Berceanu

Prin lentilă
de Haricleea Nicolau

Poezie
de Varujan Vosganian

Canalele energetice ale monologului interior
de Ioan Holban

Publicistica şi închisorile lui Slavici
de Toma Grigorie

Lumina dinăuntru
de Viorica Gligor

Dependenţa de senzorial
de Gabriela Rusu-Păsărin

Istoria albinelor
de Maja Lunde

Non lasciate ogni speranza, voi ch’entrate
de Mădălina Mirea

© 2007 Revista Ramuri