| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Teodor PredaSfârşitul perfect dincolo de iluziile mărturisite fiecare om are timp să-şi formeze propria-i imagine despre viaţă fiecare om şi-a format propria-i imagine despre moarte dincolo de spaimele lui în preajma mărturisirilor cunoscute gândurile acestea mă îndeamnă să înaintez prin mine să întâlnesc bula de timp a eternităţii ce mă cunoaşte atât de bine şi mă-ndeamnă să vizitez spaţiile mele intime locuri pline de moviliţele blajine ale liniştii pe acolo pe unde începe sfârşitul perfect Să formulezi întrebările este-n firea obişnuită a trecerii noastre o stare ce nu ţine seama de restricţii de ilustre distribuiri a ceea ce nu înţelegem şi nu ne mai aparţin puncte cardinale din insomnia ultimului vis totul este să nu aştepţi în acvariul timpului tău şi să formulezi întrebările cu durerile cuantice de neînţeles ale sufletului Gând obsesia este trecerea a ceea ce faci cu felul tău de a fi în lume lumina şi timpul m-au înconjurat după ce s-a deschis uşa copilăriei împătimindu-se de mine Spre vârful pasiunii nu ştii ce să păstrezi din lucrurile ce vin şi cele ce trec sau ce i-ar trebui din toate astea sufletului să se împace cu tine au năvălit întâmplările şi ai uitat cum te-a învelit începutul cu iubirea ce te dorea cât mai departe de mutilările viitoare ale prezentului tristeţea te-a scos dintre lucrurile lipsite de imaginaţie şi nu renunţi şi împreună cu Sisif urci seva durerii în fiecare clipă spre vârful muntelui ce te-a chemat dacă ştii cum să păstrezi lumina şi cum să interpelezi liniştea morţii toate lucrurile pline de imaginaţie se vor aduna cu sfială în tine şi te vor însoţi spre vârful pasiunii Surâsul surâsul este una dintre locuinţele umile ale fericirii un anume fel de a fi al evanescenţei premiul de excelenţă ce ne susţine blândeţea şi toate cele ce ni se cuvin spre a lămuri asistenţa cum sfârşitul este ultimul chip dintr-o imaginaţie îngăduită crucificarea pe marginea drumului este sfârşitul firesc al iubirii din mijlocul entuziast al neghiobiei surâsul te salvează din teroarea trecerii şi învaţă odată cu tine cum să te însoţească Ce rămâne aici nu m-a învăţat nimeni ce să ajung când voi fi mare sau ce-nseamnă să consemnezi toate sentimentele numai pentru tine să aduni tot ce trece prin vama retinei spre lumea mirifică a sufletului să le adaugi apoi nimicului spre pomenire odată cu moartea esenţele te-au trecut dincolo acolo unde ţi se rezervă ceva sau ce rămâne aici din tot ce-ai fost când erai viu întru susţinerea sistemului de umbre Este felul meu am plecat s-o caut pe euridice călcând pe clipele întinse sub picioare de tălpile iubitului său de-atunci o permanentă îngrijorare de a nu fi descoperit în această lume că mă afund în clipa ce recunoaşte c-o însoţesc pe euridice este felul meu de a mă zdrobi de timpul ei cum o gaură neagră împătimindu-se de sine Poziţia fetus celălalt se transformă oricând în altceva pentru că este prea asemănător cu tine şi ştie oricum să folosească organele primei iubiri când trece dintr-un vis în altul a te împlânta în organele somnului să întrezăreşti visul este dorinţa ce descoperă poziţia fetus într-o calmă aşteptare Adevăratul nume intim scrii pentru că ai naivitatea să crezi că aceasta este expresia supremă de umplere a spaţiului intim scrii pentru că ai aflat ce lucru nemaipomenit este să nu faci nimic şi să asculţi liniştea cum se naşte în tine sau ce poţi să spui despre rasa mândră şi păguboasă fără credinţă din ordinea falsă şi artificială a neputinţei viaţa nu ne aparţine şi sperăm să ajungem într-un alt univers pe o altă cale în care frisonul lăuntric să ne şoptească adevăratul nostru nume intim Prin ochii larg deschişi ai uimirii timpul creşte după cum bănuiam odată cu răbdarea noastră nemărginită aşa cum iarba creşte febril în fiecare primăvară să amintească de promisiunea frumuseţii stările naive ne-nvaţă discursuri pe care le vom dărui celor ce nu ştiu să le formuleze împreună cu noi în singurătate ca de pe pragul morţii ne strângem iubirile cu ochii larg deschişi ai uimirii |