Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Dan Cioca pe o culme a înfăptuirilor care îl reprezintă

        de Cătălin Davidescu

Prietenul nostru, Dan Cioca, făcu ce făcu (vorba oltenilor!) să arate lumii o figur㠖 faţă şi profil – corespunzătoare vârstei consemnate în propriile documente de identitate. Cei cărora le iese în cale, mai mereu pus pe hârjoană, nu se vor mira aflând c㠄bărbosul” urmează a fi sărbătorit curând, curând pentru acumularea unei zestre de 80 ani pe muche. Eu, oricum, nu mă lăsam păcălit pentru simplul motiv că am ieşit deodată în arenă. În toamna lui 1968, Editura Tineretului lansa în librării un volumaş suplu intitulat Idei trăite într-o selecţie de suflet pentru care eram răspunzător înaintea unui potop de potenţiali cititori, estimaţi la câteva zeci de mii în conformitate cu tirajul tipărit. Cartea avea o copertă simbolică, imaginată de graficianul Dan Cioca. Nu ştiu dacă el a avut atunci prevederea să se asigure de câteva exemplare ca să aibă de unde împărţi pe la cei dragi. Pe la Crăciun nu mai găseai, de prăsilă măcar, nici urmă din volum. Un exemplar am izbutit să păstrez sfidând urgia anilor şi mă uit la el, acum, ca la un odor inestimabil. Îl contemplu cu dublă tandreţe, mai întâi pentru că a devenit intruvabil oricât îl tot caut prin anticariate şi, apoi, deoarece stă probă unei vremi când o imprevizibilă împrejurare editorială putea pune bazele apropierii dintre literatul în devenire, cum mă găseam, şi devotatul unei meserii de nobilă speţă, cum se profila Dan Cioca, promiţând a deveni ceea ce este astăzi: membru prestigios al comunităţii iubitorilor de tipar competitiv întru frumuseţe şi capacitate de a răspândi gândul cel curat. Îndrăznesc să sper că el, ca şi mine, priveşte cu afecţiune cum drumurile ni s-au împletit când la Secolul 20, când la Lettre Internationale, cu bucuria împlinirilor.

• Geo Şerban

*

Surprins de farmecul amintirilor depănate atât de olteneşte de Geo Şerban despre ei doi, îmi este greu să fac acelaşi lucru. Oricum, nu ar fi decât o pastişă fadă, ce nu ar cuprinde nici măcar umbra sentimentului de bucurie pe care îl am ori de câte ori mă întâlnesc cu Dan Cioca. De aceea încerc să refac echilibrul publicând un fragment dintr-un text pe care i l-am dedicat acum ceva vreme. Iar dacă bucuria mea de a-i fi cât mai des în preajmă a rămas neschimbată, asemenea îmi sunt şi judecăţile asupra creaţiei sale. Arareori ai şansa să întâlneşti un om şi o operă la fel de frumoasă!

Fire pozitivă, care respiră în aerul poluat al României aproape exclusiv prin filtrul cultural, temperament artistic delicat, pendulând la graniţa dintre figurativ şi abstract cu o tot mai accentuată înclinare spre zona nonfigurativă, Dan Cioca a construit în peste cinci decenii de activitate artistică un univers încărcat de culoare, dar mai ales de amintirea propriilor sale trăiri.

Miza acestui spaţiu vizual este aceea de a-şi putea transpune cromatic stările, avatarurile sufletului. Materia colorată, forma sa preferată de expresie, este etalată într-o alternanţă de pete şi planuri largi, care se apropie şi se întrepătrund, coexistând în raporturi contrastante şi în relaţii de complementaritate. Nucleele de culoare comunică în compoziţiile sale cu suprafeţele mari de alb, în delimitări bine precizate.

Posedând un bun simţ cromatic, pictorul evoluează în game complexe cu dominante valorice luminoase şi tonalităţi calde, doar arareori formulându-şi compoziţiile din asocierea unei palete de tonuri reci.

Această scriitură fluidă conferă vitalitate lucrărilor, implicând subliminal receptorul la o citire într-un registru aproape exclusiv afectiv. Nucleele de culoare caldă comunică în rezonanţe de factură muzicală cu suprafeţele de alb, într-un discurs plastic relaxant, dar niciodată facil.

Traiectoriile nebănuite ale unui duct nervos conduc privirea în acord cu încercarea sa de a-şi transpune cât mai puţin mediat trăirile, cât mai aproape de tensiunea lor iniţială. De aceea, pictura sa ne oferă spectacolul unui amestec rafinat de spontaneitate şi tact compoziţional.

Dan Cioca mărturiseşte, în ansamblul creaţiei sale, sensul unei relaţii de senină libertate dintre artist şi operă.

 

© 2007 Revista Ramuri