Kocsis Francisko debutează literar în anul 1998 cu volumul de versuri Umbrela profetului, continuându-şi traseul poetic şi cu alte cărţi. În 2006 publică primul său volum de proză scurtă, Plimbări cu Freud. La mai bine de zece ani, în 2018, aduce în faţa publicului cel de-al doilea volum de proză scurtă – Un roman într-o gară mică.

Structurat în trei părţi: Secvenţe rurale, Secvenţe urbane şi Alte secvenţe, volumul ne propune povestiri din lumi şi spaţii diferite şi îndepărtate. Fuga baronului Fogoian în America, aratul pământului de către doi bătrâni, descrieri ale universului urban sunt doar câteva dintre subiectele prozelor scurte ale lui Kocsis Francisko. Personajele sunt variate: reprezentanţi ai nobilimii, soldaţi, ţărani, copii, intelectuali, cu toţii îşi găsesc un loc confortabil în paginile volumului. Povestirea Un roman într-o gară mică, titlu omonim cu cel al cărţii, îl înfăţişează pe un bărbat singuratic şi misterios care făcuse un obicei din a merge la gară, părând că aşteaptă totdeauna pe cineva. O scrisoare pe care o citeşte, probabil de la o persoană iubită, şi din care reiese că cei doi nu se vor mai vedea, este cheia prin care poate fi înţeles personajul enigmatic. Totuşi, finalul este plin de ambiguitate, rupându-se brusc şi diferit de restul povestirii. Deşi nu este un roman, aşa cum ar părea după înşelătorul titlu, acestă proză scurtă ar putea fi scânteia unui potenţial roman.

Nu doar titlul volumului de faţă este identic cu cel al uneia dintre povestiri, ci şi titlul primei cărţi de proză scurtă este omonim cu cel al povestirii Plimbări cu Freud. Aşadar, imaginea lui Freud devine recurentă. Tânărul Peter Halmer călătoreşte cu trenul de la Budapesta la Viena şi trece printr-un accident teribil, martorii fiind siguri că şi-a pierdut viaţa. Surprinzător, Halmer scapă din ghearele morţii şi este spitalizat la Viena. Personajul pare că nu îşi mai aminteşte nimic, nu îşi mai ştie nici măcar propria identitate, nu comunică la început cu nimeni. Cazul său va fi monitorizat de Freud. Acesta se va confrunta cu o situaţie de-a dreptul bizară: pacientul care fusese aproape distrus în accident se reface fizic uimitor de repede, vorbeşte cu uşurinţă mai multe limbi străine, dar nu ştie cine este cu adevărat. Freud încearcă diferite metode prin care să-l ajute pe neobişnuitul pacient, dar toate eforturile lui par să fie zadarnice. Peter Halmer dispare de sub supravegherea atentă a medicului, dovedindu-se un impostor, dar îi lasă o scrisoare la care avea să reflecteze îndelung Freud. Povestirea are caracter psihologic, medicul încercând să elucideze cazul neurologic şi psihologic. Dacă Peter Halmer ar trebui să fie cel urmărit din punct de vedere psihologic, întâmplările îl pot aşeza pe însuşi Freud în postura personajului în mintea căruia au loc frământări. Cu alte cuvinte, medicul poate deveni oricând un caz pentru o analiză psihologică.

Un roman într-o gară mică este o carte a obişnuitului, a imaginarului, a realului, o carte ce uneşte lumi şi vremuri diverse. Cluj, Paris, Viena, Budapesta sunt doar câteva dintre coordonatele spaţiale. Întâmplări ficţionale sau chiar pagini rupte din realitatea istorică îşi găsesc locul aici, fiind un volum în care sunt prezentate muncile câmpului sau alte fapte banale, dar se aminteşte şi de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand la Sarajevo sau de figura lui Freud. Descrierile minuţioase sunt o caracteristică a fiecărei povestiri. Acestea reuşesc să îl introducă pe cititor de fiecare dată într-un alt univers. Ele fac parcă trecerea de la o povestire la cealaltă. Volumul de proză se constituie ca o călătorie atentă prin lumi, prin vieţi, prin realităţi sau prin momente semnificative ale existenţei umane.

Înfăţişându-se publicului de cele mai multe ori sub chip de poet, Kocsis Francisko reuşeşte să îşi pună bine în lumină cealaltă faţă, aceea a prozatorului.