Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Mihai Octavian Ioana

Cimitir cu hârtoape

Pământul este bătut cu palma

Să se afle unde e piatra mai aproape,

Unde golul e afânat,

Ca să poată târnăcopul mai uşor să sape.

Se munceşte din zori cu îndârjire, cu obidă,

Nu se ştie cine pe cine o să îngroape

Alături sau departe de alţii –

Aşa se-ntâmplă-ntr-un cimitir cu hârtoape.

Mult mai uşor e-n câmpie

Moartea aşază căsuţele cu compasul şi dreptarul

Dar muntenilor nu li se face nicio favoare

Când sunt duşi cu boii şi carul

Şi se zguduie plânsetele neîncetat

Şi se zdruncină de bolovanii drumului roata.

Aşa a fost să fie totdeauna în munte:

Un drum anevoios şi-apoi gata.

Ca zborul păsării spre cer

Sufletele se ridică peste pădure

Şi se găsesc risipite apoi pe pământ

În boabe dulci de coacăze, de afine, de zmeură şi de mure.

Degeaba

(O după-amiază cu îngerul)

Am stat într-o după-amiază

câteva ore în faţa blocului

unde se află Casa pensionarilor

Şi am urmărit competiţia de table,

cu emoţiile zarurilor aruncate

mai întâi în cutie

şi apoi în neant.

Mi s-au părut foarte stăpâni pe ei înşişi,

Pe nimicul lor glorios,

Le grand nimique,

Şi le-am admirat calmul

Şi stăpânirea de sine.

A venit apoi o fetiţă

Şi a desenat un şotron,

Un cerc la marginea lumii,

Şi s-a jucat acolo minute în şir

Aruncând ţigla

Şi numărând

Sacii de galbeni ai unei

Copilării fericite.

Avea ochii albaştri,

Aşa cum mă rugasem

să-i aibă şi fetiţa mea

şi am poreclit-o în gând Ţopăilă

mai ales că a început

să sară coarda şi să cânte

cu un glas subţire şi catifelat.

Între o vârstă şi alta

Stam nehotărât

Aşa cum se întâmplă oricui

Care stă printr-un concurs de împrejurări

Mai multă vreme

Cu totul şi cu totul degeaba.

Inadvertenţă

Floarea de mac crescută-ntre ciulini

Cu fir plăpând sub roşia ei cupă

A străbătut reţelele de spini

Şi-şi lasă-n plin culoarea să-i erupă.

Nu-ţi vine-a crede c-a avut puterea

Cu-a ei corolă tot mai sus să salte

Fără să simtă nicidecum durerea

Pe când priveşte zările înalte.

Furtuna din ajun n-a despicat

În dârze lungi fragilele-i petale

Nici capu-n pulberi nu i-a aplecat

Încovoind-o din grumaz şi şale.

Desculţ pe prund, cârpit, cu traista-n şold,

Şi-având o carte lângă mămăligă,

Un băieţaş din Gorj sau de la Olt

Încearcă gându-n cer să şi-l înfigă.

Fără computer, smartphone sau tabletă,

La el doar cu-acel tom ferfeniţit...

E semn că pasiunea lui secretă

Pentru poveşti şi versuri n-a murit.

© 2007 Revista Ramuri