Corespondenţã ineditã Benjamin Fondane din arhiva Saşa Panã

Îţi mulţumesc – cam târziu – pentru Diagrame1. Sunt foarte sensibil la prietenia d-tale pentru mine, la atenţiile delicate, la zgârierea cu sânge a vorbelor diamante. Am încercat să te reconstitui os cu os, din desenul lui Victor. Dar poate eşti fără carne. Te economizez ca pe o lampă plină, pentru o subterană, cândva. Aşteaptă-mă, dacă vrei, dacă poţi. Al dumitale foarte B. Fondane

Flouquet2 îmi comunică scrisoarea pe care i-ai scris-o şi mă întreabă ce-i de făcut cu dânsa… Cred că vechile relaţii, oricât de impersonale ar fi ele, te obligau să-mi scrii mie mai întâi, şi pe urmă lui Flouquet… Chestiune de delicateţe – şi condescendenţă. Nu cred că ai putut să mă bănuieşti de rea-credinţă voită – sau caracterizată – cum se spune în termeni juridici – şi, fără îndoială, eroarea pe care voiai s-o îndrepţi, ţi-aş fi publicat-o cu plăcere… Ar fi ajutat, fără doară, că şi Revolution Surrealiste a apărut întâi sub direcţia lui Benjamin Péret şi Neuville, ceea ce nu împiedică pe nimeni să-l numească fondator pe Breton… Dar aş fi tipărit-o.

Iubite dl-e Fundoianu, prietenul Roll mi-a înmânat scrisoarea destinată mie. Îmi pare rău că prin rândurile ce ţi-am adresat la Journal des počtes3 ţi-am produs dezagremente. Departe de mine a fost gândul de a te „descalifica”, dar am răspuns pripit aşa cum mâhnit, sub influenţa primului moment al lecturii acelei notiţele false, dar fără s-o cred de rea credinţă, ci datorită unei informaţii insuficiente. Cred, după o zi sau două, Roll mi-a comunicat de rectificarea ce ai trimes acelui jurnal. Abia atunci am avut regretul şi, totodată, revelaţia justei adrese ce trebuia să dăm acelei scrisori de către fiecare. Azi n-am mai putut face nimic cu cele scrise acolo (în ziar), fiindcă toate supărările le plângi de-a doua zi. În faţa evenimentelor care mă bântuie, dându-le rândul că peste un secol cineva va fi poate reţinut de păienjenişul de argint al unui poem al meu sau al lui şi nu de bucătăria din josul publicării, bucătărie care e de multe ori legată prea mult de unele alge, deci nu de Dumnezeu, dar în tot cazul, chiar de artist. Îţi mulţumesc pentru preţuirea până azi a lui Unu (de care poate ai aflat ce mă leagă şi iar revin la cele ghiulele terestre – aproape curg anii de perseverenţă, iubire cu demenţe, toate inerente) şi adaog şi mai departe. O preţuiesc. Îţi mulţumesc şi pentru Journal des počtes pe care mi l-ai trimis şi în care depeni ghemul poemului Ulysse4 şi care mi te proiectează, dragă domnule Fundoianu, mai aproape sufletului şi prieteniei mele pentru că ar trebui să fim împreună sub acel cer al Parisului câteva săptămâni şi să ne putem strânge mâinile.

Veuillez prendre note - j’y songe5

1 Saşa Pană, Diagrame, cu un portret-copertă şi desene de Victor Brauner, Bucureşti, Editura Unu,1930.

2 Pierre Louis Flouquet (1900-1967), poet şi pictor belgian, ziarist (cu pseudonimele „Pierre Gilles” şi „Maurice Delétang”) a fondat revistele Au Volant, Aventure, Dés, iar în 1931 a fost printre membrii fondatori şi directorul revistei Journal des počtes la care este invitat să colaboreze şi Benjamine Fondane şi unde publică, în numărul din martie 1932, un text despre poeţii avangardişti români care a stârnit micul conflict dintre Pană şi Fondane.

3 Journal des počtes. Hebdomadaire de poésie: creation, information et critique. Apariţie neregulată, 1931-1935.

4 În acelaşi număr va apărea şi un fragment din viitorul său volum de versuri, Ulysse, pe care îl va publica integral, în prima versiune, în 1933, în Cahiers du Journal des počtes.

5 „Te rog, ia aminte – gândeşte-te/ în sfârşit! din 15 aprilie,/ încetez să mai locuiesc pe rue Monge/ pentru numărul 6 de pe rue Rollin// Mă vor găsi ziarele şi scrisorile/ prietene, nocive şi datoare (restante) în Fiinţa mea/ la capătul Marii Scări”. Aceeaşi scrisoare în versuri îi este trimisă şi „Dlui Ion Călugăru” (Dumitru Hîncu, Scrisori de la N. Iorga, E.Lovinescu, G.M. Zamfirescu, B. Fundoianu, C. Baltazar, P. Comarnescu, în România literară, nr. 42, 23 oct. 2009, pp. 20-21).