Degringolada unor clipe care nu te caută şi nici nu caută lumea. Se caută frenetic unele pe altele.

*

„Suflet mare! Dumitru a găsit acum o jumătate de an, în Parcul Central din Târgu Jiu, o cioară care nu mai putea să zboare. Era doar un pui rănit, care rătăcea printre copacii şi aleile parcului ce găzduieşte Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii. Dumitru a dus înaripata la un medic veterinar, pentru a o salva. După ce s-a întremat, pasărea a rămas în casa gorjenilor. Simona şi soţul ei sunt nedespărţiţi de pasăre pe care o răsfaţă ca pe un copil” (Click, 2020).

*

Ultimele sacrificii sunt şi cele mai mari pentru că sunt ultimele.

*

Zi tonică. Ai dori să te apuci de una şi de alta, dar nu poţi avea decît o singură opţiune. Celelalte rămîn în stadiul proiectului, acel mizerabil amestec cotidian de capitulare şi speranţă de care nu ne putem dispensa.

*

Pînă şi cel mai modest vis este exuberant, fastuos în raport cu raţiunea.

*

„Suntem mereu tentaţi să avem o viziune a lui Dumnezeu din perspectivă proprie, umană, care circumscrie definitiv înţelesurile şi adevărurile, pretinzînd totodată că aceasta e unica lui dezvăluire. (…) Or, e uimitor pentru noi că Dumnezeu poate fi, la un moment dat, ca imagine, împotriva lui însuşi. Un text medieval din epoca lui Frederic al II-lea spunea: Nemo contra Deum, nisi Deus ipse («Nimeni împotriva lui Dumnezeu afară de Dumnezeu însuşi»). Cînd sunt în dificultatea de a înţelege, de a discerne o «nouă venire», o «vizitaţiune» a lui Dumnezeu spre mine – deosebită de ceea ce el asumase, ca formă, pînă atunci –, nu se cuvine să o resping, să mă opresc, să mă îndîrjesc în mine însumi. El vine să mă preia dincolo de imaginea lui anterior stabilită chiar de el” (André Scrima).

*

„E bine să luăm aminte la însăşi mărturia proorocului David – «Mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea! Şi îndată ai ridicat pedeapsa păcatului meu» ( Psalmul 31,6 ) –, precum că, îndată după mărturisire, Dumnezeu ridică pedeapsa păcatului; totuşi, înduri încercări şi, de multe ori, ani de zile în şir. Să fim înţeleşi: încercările acestea nu-s pedeapsă. Ci şcoală, lumină pentru minte şi milă de la Dumnezeu. Că le simţim ca suferinţe? De nu le-am simţi ca atare, n-am învăţa nimic” (Arsenie Boca).

*

Moment negru. Trecutul e ori o sfîşietoare dragoste, ori nu e nimic.

*

Libertăţi care, promovînd o energie cu efect constructiv, ajung la forme de sclavie: erosul, scrisul.

*

Parfumul: un estetism imediat al simţurilor. Cea mai subtilă artă întrucît nu se lasă fixată în nici o formulă.

*

Moment negru. Atîtea s-au petrecut în viaţă, încît ceea ce nu s-a putut petrece ţi se înfăţişează în prezent nu ca o utopie, ci ca o persiflare.

*

Pe stradă, în zori. O femeie suplă, mers fluid, păr negru despletit. Păr somnoros.