În anul 2019 a apărut la Editura Junimea volumul Ceasul fără rost. Fragmente din corespondenţa antumă (2011-2015) dintre Luca Piţu şi Vasile Spiridon. Ambii fiind în slujba culturii literare româneşti, dar şi în slujba spaţiului universitar, au numeroase puncte convergente în diverse domenii, aşa cum reiese din corespondenţă. Cartea de faţă cuprinde anumite dialoguri la distanţă. Tonul colocvial pe care cei doi îl utilizează evidenţiază relaţia de prietenie dintre ei. Volumul debutează cu urările de bine pentru anul abia sosit, pe care Vasile Spiridon i le trimite lui Luca Piţu şi soţiei acestuia. Gândurile bune de la început de an şi cele din preajma Paştelui se regăsesc frecvent de-a lungul cărţii.

Subiectele corespondenţei sunt multiple: muzica, literatura, dansul, evenimente ilare actuale etc. De pildă, este adus în corespondenţă un reportaj ce a stârnit hohote de râs la vremea respectivă, fiind intervievat un cetăţean ce nu stăpânea sensurile cuvintelor, dar nici limba română, în general: „Dacă tot te pasionează torsurile femeilor, ia bagă-ţi în dicţionar sensul exact al cuvântului «extorsiune», distorsionat ca vai de el şi de noi./ Te salută contorsionat patronul firmei Addidas Torsion”. Acestui mesaj îi este ataşată fotografia celui ce distorsionase sensul cuvântului, dar şi linkul unde se află întregul interviu.

Pe parcursul volumului, unul dintre subiectele recurente este muzica. Lady Gaga, Boney M., Mozart, Schubert se află printre figurile muzicii asupra cărora se opresc cei doi prieteni. Mozart ocupă un loc aparte pentru Luca Piţu şi Vasile Spiridon, eternitatea acestuia fiind limpede. Astfel, la ceas aniversar îşi amintesc de el: „Dragă Amadeus,/ Cu prilejul aniversării, nu îţi urăm tradiţionalul «La mulţi ani!», pentru că, oricum, îi vei avea. Nu ne rămâne decât să ne urăm nouă înşine mulţi ani, cu sănătate, pentru a avea privilegiul să te ascultăm cu aceeaşi emoţie timp îndelungat./ Semnează/ Un grup de me(ga)lomani”.

Corespondenţa dintre cei doi prieteni se încheie pentru totdeauna în ziua de 14 iunie 2015, dată la care trece în nefiinţă Luca Piţu. Soţia sa îi va scrie lui Vasile Spiridon despre dispariţia bunului său prieten: „Eu mă retrag la ţară până către toamnă, nemuritor în păpuşoi, rupt de lume.../ Duminică, 14 iunie, ora 10,15.../ LP/ Înmormântarea va avea loc marţi 16 iunie, la Focşani./ Ani Piţu”.

Cartea cuprinde numeroase imagini şi linkuri pe care cei doi şi le recomandă. Corespondenţa este una obişnuită, o corespondenţă dintre doi intelectuali cu opinii şi aşteptări asemănătoare. Inedit este limbajul utilizat pe parcursul volumului. „Hermenăuc”, „cioroglandă”, „ginematograf” sunt doar câteva dintre cuvintele pe care Luca Piţu le foloseşte în corespondenţă. Putem spune că cei doi prieteni au un soi de jargon al lor, care îl poate surprinde pe lector. Astfel, volumul are şi o secţiune intitulată Notule şi interpretaţiuni, unde se clarifică anumiţi termeni şi unele aspecte surprinse în corespondenţă. Cei doi folosesc şi limba franceză ori limba latină. Îşi semnează mesajele în diferite moduri: Vasile Torcălove, Penssionaria Stoicescu, Lafcadio, Madame de Staul, Ines de Castro y Juan Straton de Castron etc. Umorul şi ironia completează armonios fragmentele din acest scrisorar.

Volumul Ceasul fără rost. Fragmente din corespondenţa antumă (2011-2015) este ca un puzzle al relaţiei dintre Luca Piţu şi Vasile Spiridon, un puzzle cu piese formate din cuvinte neobişnuite, din ironie la adresa lumii momentului şi din prietenia lor.