Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Metastazele Oraşului

        de Emilian Iachimovski

Pe un loc viran verde primăvara

stă o casă părăsită

şubrezită de Nepăsare

cu toate ferestrele bătute în scânduri

Această peluză verde

lăsată liberă în jurul ei

nu e o zonă de respect urban

aşa cum s-ar părea

E o zonă de carantină

creată împrejurul Culturii

! Nu vă apropiaţi de Cultură

! Lăsaţi-o în paragină

Deasupra intrării e un balconaş

cu grilaj din fier forjat

ca o caligrafie în tuş

ca un scris de cancelarie

de pe vremuri

În acest balconaş din praful uitării

creşte un pomişor

Când Oraşul e cârmuit

de un om-interjecţie

? Ce mai vrei să afli

? Ce mai poţi să faci

Morţi succesive

Un zâmbet trist şi o teamă palidă

pare că acoperă chipul copilaşului

care ţine în mână o puşcă de tinichea

şi la picioarele lui stau împăiate urât

o vulpe şi doi iepuri de câmp

Toţi cei care privesc mise-en-place-ul grotesc

simt că undeva în preajmă

trei animale jupuite urlă de durere

Numai fotograful nu vede nimic

1963 Moare peste vreo 30 de ani

într-un accident de maşină

vrând să ocolească un iepure

În oraşul ăsta călcăm în picioare

materia statuilor

Gorilizăm oraşul

Homo Cylindricus populează cartierele

Au doar gură şi rect şi se rostogolesc pe străzi

Bătrânii sunt nişte morminte deschise

Iubirile şi urile sunt mai vechi decât noi

Tăcerea e un peşte uscat

Cu ochii de piatră ai statuilor vânăm păsări

Totul trece

Muştele de biserică mănâncă lumânări

Niciodată nu găsesc o foaie de hârtie

curată albă-albă pe care să scriu

Dacă aş putea să dau cu muchia palmei

peste foaie şi să şterg

toate lucrurile toate întâmplările

toate obstacolele

care mă împiedică să scriu

Tainele păstrate pun stăpânire pe noi

Vremea tăcerii ne asupreşte

A muri e la fel de uşor cu a mânca

a bea sau a te odihni

E mai firesc decât să trăieşti

Calul e mâncat de câine

peştele e mâncat de pisică

iar omul mănâncă ca (sic) porcul

în apartamente fără familii

fără prieteni fără mobilă

în care locuiesc oamenii de companie ai câinilor

O societate în care oamenii de bună voie

sunt trataţi cu şocuri electronice

O blondă pustie la casa de bilete

! Salvează-ţi viaţa

! Păstrează chitanţa

Morţi succesive

Orăşelul Copiilor

În spatele meu pe o banchiză

doi urşi polari unul mare şi unul mic

Nu se ştie sigur dar cred că

special pentru mine sunt tată şi fiu

Stau călare pe o motoretă şi zâmbesc fericit

lângă mine e tata care

şi el crede că e fericit

E iarnă

Deasupra capetelor noastre arde un bec

Afară e întuneric

Ziua e scurtă

Tata a terminat mai repede

construirea socialismului

şi a venit acasă să mă ducă

la Orăşelul Copiilor

1962 Am avut 6 ani

Să stai singur într-un hotel

şi să trimiţi vederi unor oameni

cu care nu ai corespondat niciodată

Singurătatea îţi dă dreptul

să locuieşti unde vrei

La Teatrul Mâniei

se joacă cu casa închisă şi cu sala goală

O casă părăsită nu are nevoie de oglinzi

Prin scenă trece o suflare ce

clatină lumina lumânărilor

Amoraşii dolofani de pe tavan

atingeau cândva creştetele oamenilor

Oamenii erau nedumeriţi

de acea filozofie mecanică

Afară petale albe zboară prin vântul de april

plutind pe lângă mustăţile pisicilor borţoase

Evul Mediu Contemporan

Chiar şi cavalerii când văd moartea cu ochii

nu se mai îngrijesc de domniţe

Pe neaşteptate o sală de bal

se poate transforma într-un grajd

? Poţi să priveşti un amoraş dolofan şi roz

zbătându-se în ghearele morţii

E câte o noapte care pare fără sfârşit

când cerul negru se învăpăiază şi afli

că mai sunt şi minuni diavoleşti

Adierea vântului adoarme în frunze

Hai să ieşim din umbra amară

a plopilor tremurători

Este ceva de Orient interbelic

în fotografia asta

ceva de bazar marocan

în care au aterizat doi ţărani

îmbrăcaţi ca la oraş

Simt un mister şi un parfum nedefinit

când văd recuzita fotografului ambulant

care şi-a încropit un cort pe maidan

Văd paravanele negre

cu un desen fascinant prin simplitatea lui

Două linii albe paralele care

coboară la un moment dat al privirii

şi formează o literă U

apoi continuă orizontal până la margine

Din acea literă U ca dintr-o cupă

cresc doi lujeri simetrici cu frunzuliţe mici

care se termină în vârfuri filiforme

În litera U mai încape un pătrat

ce conţine un cerc cu patru acante

pe diametre

şi în final de la baza literei

coboară un fir nevăzut

pe care îl simţi

care se termină într-o elipsă albă

aşezată vertical ca un scut african

împodobit cu o linie ce formează

un romb în partea de sus

iar în partea de jos

un fel de cruce îngroşată

a Sfântului Andrei

Pe o măsuţă pliantă firavă

acoperită cu o pânză cu buline mărunte

stă o vază cu trandafiri de hârtie

Privim doi bărbaţi tineri

Bunicul Dumitru stând pe scaun

picior peste picior

şi privind serios la aparat

Pantofii lui sunt plini de praf

Poartă un costum cu vestă cămaşă albă

şi cravată cu oblice dungi

E pieptănat cu părul pe spate

are o mână pe genunchi

iar o mână se reazemă cu cotul de măsuţă

Celălalt e prietenul lui pe care îl recunosc

dar am uitat cum îl cheamă

E îmbrăcat şi pieptănat asemănător

Şi pantofii lui sunt prăfuiţi

Are şi cămaşă şi vestă şi cravată cu dungi

E foarte serios

şi poartă pantaloni albi

stă în picioare şi ţine o mână

pe umărul bunicului meu

O mână prea arsă de soare

Tăbăcită

Până la urmă vezi doi ţărani tineri

înainte de colectivizare

la Bâlciul de Sfânta Maria Mare

Văd oameni care târăsc în urma lor

pânze de păianjen

Uneori cred că sunt oameni care nu au

nici o menire pe pământ

Ei nu ştiu să meargă mai departe

crezând că mai departe e doar o altă zi

(Fragment din poemul
Decât Tăcerea Acestei Camere
)

© 2007 Revista Ramuri