Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Arta: o duminică a vieţii (2)

        de Gheorghe Grigurcu

„Comuniştii sunt văcari: consideră oamenii ca văcarii cirezile. Cum poţi gîndi egalitatea absolut㠖 că aşa trebuie s-o gîndeşti ca să fii comunist – cînd nici nu ieşi bine în stradă şi te-ntîlneşti cu ea, cu inegalitatea? Şi la comunişti sunt stăpîni şi slugi, dar ei sunt ipocriţi, pentru că ştiu că egalitatea oamenilor nu poate exista nicăieri; sunt perfect escroci, tocmai pentru că afirmă că esenţa comunismului este egalitatea reală a oamenilor.Premisa egalităţii absolute e nulă, iar socialiştii adaugă puţin sifon în vinul ăsta” (Petre Ţuţea).

*

Senectutea, înclinată spre economii. De la o vreme pînă şi iubirea nu ca o expansiune, ci ca o reducere melancolică la ceea ce este esenţial.

*

Senectute. Tertium non datur. Regăsindu-te în trecut, renegi prezentul. A. E.: „Las’ că şi prezentul e oricînd dispus a te renega. Reciprocitatea nu te satisface?”.

*

Senectute. Senzaţia paradoxală de prospeţime a constatării că te simţi moralmente „demodat”.Progresul invers al deplasării către trecut.

*

„Charlie Roy a cheltuit 10.000 de lire sterline pentru a se simţi ca în perioada interbelică. Cînd alţi tineri se întrec în telefoane mobile şi televizoare inteligente de ultimă generaţie, acesta, la 19 ani, ascultă muzică la gramofon şi-şi notează gîndurile la o maşină de scris. Tînărul locuieşte într-un conac din Milton Keynes, vechi de 200 de ani, şi a învăţat să îşi croiască singur hainele de epocă, inspirîndu-se din cărţile de croitorie din 1935” (Click, 2020).

*

Senectute. O egală ezitare între a merge ori a sta pe loc. Teama de-a deveni altminteri, teama de-a rămîne tu însuţi.

*

Se întîmplă să mimezi că, într-o privinţă sau alta, eşti incapabil, inert, scos din uz, spre a-ţi urmări propria reacţie.

*

„Să mergi pînă la capăt nu înseamnă doar să rezişti, ci să te laşi dus. Simt nevoia să simt propria mea persoană în măsura în care ea este un sentiment a ceea ce mă depăşeşte. Simt nevoia să scriu din cînd în cînd unele lucruri care parţial îmi scapă, dar care tocmai dovedesc tot ce este mai puternic decît mine în mine însumi” (Camus).

*

Drum printre munţi. Peisaj geologic. Anorganicul degajîndu-şi mirajul pentru a distra viaţa.

*

„Cineva îmi vorbeşte despre un om pe care îl consider lipsit de interes, dar adaugă: «Se teme foarte tare de moarte». Şi iată-l pasionant. Datorită morţii, totul dobîndeşte un interes uriaş, adevărata sa valoare, o dimensiune” (Julien Green).

*

Ingratitudinea copacului care s-a prăbuşit brusc, nelăsîndu-i frunzei sale şansa de-a cădea lent, graţios, cu subtext...

*

„Fragmente cenzurate din corespondenţa purtată timp de peste un an de regina Marie-Antoinette, în perioada în care se afla sub supraveghere alături de regele Ludovic al XVI-lea, în Palatul Tuilleries din Paris, şi contele de Fersen au putut fi detectate cu ajutorul unei tehnologii de vîrf, informează APP, citată de Agerpres. (...) «Marie-Antoinette şi Fersen se exprimau în termeni amoroşi, deşi majoritatea conţinutului corespondenţei lor era de natură politică. Pentru prima dată, am putut citi sub pana lui Fersen fraze fără ambiguitate despre sentimentele pe care le avea faţă de regină şi care au fost ascunse cu meticulozitate», au dezvăluit reprezentanţii Arhivelor Naţionale franceze” (Historia, 2020).

*

Senectute de scriptor. Maxima generozitate pe care o poate avea acum faţă de lume e de-a scrie despre sine însuşi.

*

Dezavantaj: în raport cu poezia care e, prin natura sa, un protocol, viaţa nu poate fi decît „barbară”.

*

Adevăratele iubiri sunt totdeauna suspendate precum grădinile Semiramidei.

*

„A iubi aproapele ca pe tine însuţi nu înseamnă a iubi toate fiinţele în mod nediferenţiat: nu iubesc aşa nici modurile de existenţă ale propriei mele fiinţe. Nu înseamnă nici a nu le face vreodată să sufere, căci nici pe mine însămi nu refuz să mă fac să sufăr. Înseamnă să ai cu fiecare un raport ca între un mod de a gîndi universul, iar nu doar o parte a universului” (Simone Weil).

*

Cinismul lecturii unui roman. Fapte care pot continua într-un fel sau altul, factori morali care se pot susţine ori contraria etc., într-o perspectivă care prea adesea motivează cinismul vieţii. Ni-l prezintă într-o variantă domesticită prin scriitură.

*

Şi ce dacă e un ingrat loc comun? Nu poate fi un adevăr pentru totdeauna?

© 2007 Revista Ramuri