Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Ion Maria

calm nocturn

statuia de la sensul giratoriu

în iarba ce o înconjoară insectele

stau înghesuite căutând căldura

la stradă un cerşetor priveşte pe fereastră

în sala de jocuri unde banii circulă repede

dar nu şi pentru el

într-un apartament rece o fată visează

la viitorul iubit

în apartamentul din vechiul bloc

un poet încearcă să adoarmă

torturat de griji şi frică

pe sub felinare fulgii de zăpadă

au început un vals

doar câteva ferestre aprinse

şi acolo sunt oameni plini de griji

fiecare cu povestea lui unică

mai este mult până la ziuă

într-un oraş oarecare

în care trăiesc oameni ca oricare alţii

totul este calm şi liniştit

calmul dinaintea venirii

extratereştrilor

o căpiţă de fân

o căpiţă de fân veghind

ca un călugăr în rugăciune

undeva pe un deal înconjurat

de munţi

poate aşa voi arăta şi eu

peste o sută de ani

(cine poate să ştie?)

mai departe (într-o poiană)

sunt câteva statui al căror nume

este uitat

vara trec pe aici motociclişti

şi poeţi

însă lumina stelelor rămâne

cum a fost întotdeauna

undeva departe o biserică albă

cu două turnuri ca nişte soldaţi

ce stau de pază

în sat câinii care îşi fac datoria

latră şi umbrele ce trec pe drum

o căpiţă de fân cosit dimineaţa devreme

când roua mai poate spune ceva

despre oameni

o lume de poveşti

lumea este plină de poveşti

numai să ştii să asculţi

câinele care aşteptă un om

cerşetorul care abia mai vede

şi ar trebui operat dar nu are bani

bolnavul care priveşte ninsoarea la fereastră

şi ar vrea să fie afară

cel care a pierdut ultimii bani la păcănele

şi nu ştie ce să mai facă

poetul pedepsit să scrie despre toţi

şi să nu fie ascultat

bătrânul care a pierdut tot

în afară de amintiri

iarba care îngheaţă sub zăpadă

ziua de mâine care deja este înscrisă

în akasha

peste tot numai poveşti

universul este o poveste

pe care şi-o spune seara Dumnezeu

bând un ceai fierbinte

şi aromat

alegeri

fiecare dintre noi va trebui să străbată

tunelul de întuneric fără să ştie

ce va găsi la capăt: o cană caldă de ceai

uitată în zăpadă

o astronavă gata să decoleze

spre stele străine

sau acolo va găsi doar o oglindă

fiecare dintre noi trebuie să înveţe

limba lucrurilor obscure

ce explodează pline de lumină

lucrurile acelea care sparg valurile

cunoaşterii şi dau naştere la insule

în marile oceane tăcute

limba locurilor incerte

în care bobul de rouă ori lacrima

înfloresc strălucind precum

bomba atomică

fiecare dintre noi va trebui să străbată

tunelul de întuneric

şi înainte de a găsi spărtura

va trebui să aleagă

între albastru şi roşu

© 2007 Revista Ramuri