| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Valeriu BirlanCărţi la marginea pădurii În ploaie. Printre molozuri, cărămizi, cartoane, cârpe şi pietre. Cărţi strivite. Contorsionate. Rupte. Ce mână de om crud le-a adus aici, menindu-le unei morţi încete? Ce mână de om nemilos le-a părăsit aici, în frig, ca-ntr-un exil? Nu se opresc cei care se-apropie de locul unde zac, trec mai departe. Ridică-le tu, mângâie-le, netezeşte-le coperţile şi paginile, curăţă-le de noroi şi indiferenţă, du-le acasă. Te vor răsplăti cu mierea lor picurând din rânduri, în ore de taină. Fotograful de mâini Am fotografiat sute de mâini, mâini de împăraţi şi de împărătese, mâini de regi şi de regine, mâini de înalţi demnitari în fisc şi magistratură, mâini de preşedinţi şi de miniştri. Toate mi-au ieşit prost, greutatea inelelor le umbrea degetele. Reuşite fotografiile cu mâini de ţărani şi de mineri, cu mâini ce scot pâinea din cuptoare, folosesc stetoscopul, pun pe pânză culori, modelează bronzul, ţin arcuşul, scriu cuvinte. Mâini aspre, înţesate de linii, dar limpezi, luminate. Şi n-aveau pe degete niciun inel. Bibliotecă 1. Distincţie Păr alb. Cu ochelari, adus de spate, cercetătorul completează fişe de vechi publicaţii. Există o distincţie unică, pe care numai spaţiul bibliotecii poate să o confere. 2. Grijă Îngălbenite colecţii, o tânără bibliotecară cu grijă le-aduce la numărul de sală. Parcă ţine pe mâinile ei relicve salvate după cutremur, din foc. 3. Esenţe Lumină filtrată prin frunze. Umbre de arbori. Cititorii întorc pagini, adună esenţe, extrag pasaje. Linişte. Parcă liniştea dinaintea genezei. Decis, febril traiectul gândului. Sipete de taină Ţi-aminteşti? Zeului înserării îi încredinţam uneori paşii noştri şi nu era bucurie mai mare decât aceea de a merge la-ntâmplare pe străzi, de mână. Încă de-atunci închideam clipele în sipete de taină, să nu le atingă anii cu rugina lor. Şi azi, când acele sipete le deschidem, năvăleşte, iar, în sufletele noastre minunea, minunea simplă de a merge la-ntâmplare pe străzi de mână, încredinţându-i zeului înserării paşii noştri şi bătăile inimii. Înţelepciune Aş mai fi vrut să lucrez până târziu, în seară, dar ploaia pornită brusc m-a alungat în casă. Există o-nţelepciune a cerului, ploaia nu vine să-ntrerupă gândurile visătorilor, ci să-nvăluie în murmur de apă câmpiile. Rază de înger Pentru restauratorii de inocenţă aş institui un premiu. Cu migală, răbdare şi har, cu instrumente cu vârf agil ei curăţă depunerile anilor de pe suprafeţele obiectelor vechi. Odată curăţate, obiectele prind suflet, îşi recapătă strălucirea de odinioară, se-nconjoară de aura pe care o rază de înger o ţese în jurul lor. De fapt, restauratorii de inocenţă nu vor nicio recompensă. Le-ajunge bucuria din ochii oamenilor. |