Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








D-ale ierarhiilor (2)

        de Gheorghe Grigurcu

Scriptor. Avantaj şi dezavantaj. Poţi merge neabătut pe un drum al Celuilalt, în schimb de cîte ori nu se întîmplă să te opreşti la mijlocul propriului tău drum?

*

Pururi îngheţate fiind oglinzile, trebuie să dai la o parte din cînd în cînd poleiul ce le acoperă, spre a putea vedea chipul lor.

*

„Dovada cea mai bună a mizeriei vieţii o ai doar atunci cînd îi contempli aspectul magnific” (Kierkegaard).

*

D-ale ierarhiilor. Un premier doreşte a da un telefon unui simplu cetăţean. Drept care apelează la vicepremier, acesta ia legătura cu un ministru, acesta cu un secretar de stat care transmite dispoziţia secretarei sale. Cetăţeanul cu pricina n-ar putea fi decît copleşit de acest complex omagiu ce i se aşterne la picioare.

*

Senectute. Multul se melancolizează în principiu, precum o sosie a imposibilului. *

„Timp de milenii, lumea a fost asemenea acelor picturi italiene din Renaştere unde, pe lespezile reci, nişte oameni sunt schingiuiţi în timp ce alţii privesc aiurea, total absenţi. Numărul celor «dezinteresaţi» era copleşitor faţă de cel al interesaţilor. Istoria se caracterizează prin cantitatea de oameni care nu se interesează de nenorocirea celorlalţi. Cîteodată, venea rîndul dezinteresaţilor. Dar asta se petrecea în mijlocul neatenţiei generale, şi un lucru îl compensa pe celălalt. Astăzi, toată lumea se preface că se interesează. În sălile palatului, martorii se întorc pe neaşteptate către cel flagelat” (Camus).

*

Senectute. Mereu anxios la gîndul că un lucru sau altul nu se va mai putea împlini, s-ar zice că spre a uita un moment că totul pare sortit a nu se împlini.

*

Orice rod apetisant, inclusiv cel poeticesc, n-are oare ceva din natura paradiziacului fruct interzis?

*

Fler care te ajută uneori să înţelegi ceea ce nu cunoşti suficient, chiar stimulat de acest fapt.

*

Senectute. Apele încep să curgă în amonte, către amintiri.

*

Un contrast binecunoscut, declamat pe scenă, aproape o armonizare a factorilor săi.

*

„Pentru a combate una dintre problemele omniprezente în societatea lor, probleme agravate din cauza pandemiei de coronavirus, premierul Japoniei, Yoshihide Suga, a decis înfiinţarea unui nou minister, menit să gestioneze dificultăţile cu care se confruntă cetăţenii Ţării Soarelui Răsare: Ministerul Singurătăţii şi Izolării. La conducerea ministerului a fost numit Tetsushi Sakamoto, care se ocupă, în paralel, şi de combaterea scăderii demografice. Bănuiesc că este o persoană cu nervii tari, căci nu cred că este prea uşor să porţi titulatura de ministru al Singurătăţii” (Dilema veche, 2021).

*

A.E.: „Să nu uităm că nepăsarea, acea «inumană indiferenţă umană», cum o numea un francez, a individului faţă de semenii săi, are oricum o parte favorabilă: e un pact de neagresiune”.

*

În orice caz, suferinţa e sinceră cu sine.

*

Lucruri socotite îndeobşte insignifiante, care devin patetice. Pentru unii doar în copilărie, pentru alţii doar la senectute, pentru alţii în tot cursul vieţii.

*

Flămînd de sine însuşi.

*

Acoperit de text, ca şi cum n-ar mai exista.

*

Norii albi, un abur al respiraţiei divine. Privindu-i, printr-o stranie persuasiune, te simţi mai apropiat de oameni, tocmai pentru că între tine şi ei intervine o distanţă pură.

*

Scriptor. Simţămîntul neîmplinirii poate ajunge la o paloare distinsă, poate căpăta în cele din urmă patina nobleţii. E metanoia sa stilistică.

*

Homeopatie. „Metodă de tratament medical ce are un fundament şi aspecte esoterice datorită promotorului ei (Paracelsus), principiului ei de bază (legea similitudinii: asemănătorul acţionează asupra asemănătorului), acţiunii sale (asupra corpurilor subtile, plecînd de la noţiunea de doză infinitezimală), tipului propriu de diagnostic” (Pierre Riffard).

*

Senectute. Pleacă, te părăseşte pînă şi trecutul, devenind trecut de mîna a doua. Timpul rulează.

*

Nimic nu mai e ca înainte, totul e ca înainte. Te dumireşti. Aceeaşi odaie umplută de imobilitatea hirsută, mediocră a obiectelor prea bine ştiute. Ai deschis fereastra prin care vine un aer răcoros, parcă repetitiv şi acesta.

© 2007 Revista Ramuri