Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Aurelian Zisu

Uitarea Sfântului Petru

Se uita în scutecul meu eram udă

Cu ochii lui se uita pe viaţa mea dacă vă mint

Vedeam cum ochii nu plâng se uită

Vedeam o dragoste fără cuţit.

Dragostea mă privea fără sens.

Mi-aduc aminte:

Un copil sterp şi nu invers

Bătea cu inima un preşedinte

Care se rătăcea într-un vers.

Din inima lui cea bătând

S-a iscat vipera Eu făceam vânt! –

Se uita în scutecul meu şi nu mai eram

Decât

Plecată curând!-

 

Chiar

Chiar umbra mea se spânzură de uşă.

Albastru nu sunt, nici nu eşti acasă.

Ci iar dormindu-şi între amintire

Şi părul stins, surâde-mă! Şi lasă

Aidoma genunchilor fereastra

Într-o cădere de chemare. Rară

Oglindă, stinge-te, îmi umblu

Cu degetele apoi prin Sahară.

Eu să petrec un sfânt nu mai ştiu poate

Mănânce-i roua sfintei titirezul

Muşcat în lături şi zvârlit ca fesul

Pe gratia cu taine amânate!-

Şi nu mai pot petrece laolaltă

Cu peştii toţi pe zodie în baltă.

 

O groapă

Aici mă uitasem: s-aştept

Carnea de smoală să-mi facă felul.

Mi s-au tras şapte arcuri din piept

Ceasornicul mâinii se-nvârtea ca inelul.

O groapă cu fundul în sus

În trupul tău singur creştea

Mai bătrână ca aerul, grea

Dragostea lăsată de vreun Iisus...

La zdup cu tine, la zdupul morţii

Îmi zice unul din burta porţii

În timp ce se schimbă din cauza ploii

De pielea cu oase strigoii...

Vom fi nişte frunze cu miez

Umplute cu părul la care visez!

 

Dans

Dansul pe mine, în lături tăcere.

Eu sunt o otravă din rugăciuni.

Un sfânt îşi trage mantaua lui Gogol printre cărbuni.

Carol cel Mare şi coropişniţa plutesc în bere.

Dansaţi pe mine, mă rog

Urmaşii cu găuri în frunte îmi caută urmele

Să fii câinele meu, sălbăticiuneo, olog

Păzeşte-mi turmele!-

Din piele zdrobită, din om cu picior

Din sânge cu pleavă de fluture

Din orb migrator

Din brusture

Dansul pe mine te va striga

Up Helly Aa, Up Helly Aa!

 

Poem de întâmplare

Nu-ţi fie frică, nu te prescurtez:

Se vor duce să-ţi taie din nas la o parte

Scânduri, discursuri avariate

Mari decoraţii cu vârful obez

Se vor legăna în păianjeni, va fi

Moarte-ntr-o zi.

Moarte-ntr-o zi.

De-aceea îţi scriu şirul lung, boieresc

Nu, nu te teme, încerc

Să-l scriu şi pe dânsul întreg

Cuvântul de faţă cu care se şterg

Pe umeri de var

într-o dimineaţă de iarnă, de vară, de somn

vânzătorii de aprozar.

 

Rugă

Scheletului meu i s-a făcut frig dintr-o dată

Nicidecum în ziar, nicidecum într-o piatră

I s-a făcut frig tremurând, însă mort;

L-au scos din mormânt să-l taie la nas la raport

La dinţii cu carii în dungă, la gaura ochilor, la tibie, la peroneu

Şi i se zgârie bufniţa pe vedenie, din Dumnezeu

Curg piei albe de ouă sparte

Ţi-e frig, scheletule, întrebai singur. Fă, Moarte,

Ia pune-i haină, pune-i o gratie, nişte fum fiert

Scuipat cu dragoste, pământ secret

I se umflă în măduvi, în cancer, în rozmarin

I se mănâncă din unghii... Blestemaţilor, vin

Vin şi vi-l pun la picioare pe masa de cină.

Lăsaţi-mi-l numai cu liniştea plină!-

© 2007 Revista Ramuri