Volumul de debut al lui Tudor Arghezi, Cuvinte potrivite (1927), a fost editat de Fundaţia Culturală „Principele Carol”. Demersul regal de sponsorizare a culturii naţionale a continuat prin Revista şi Editura Fundaţiilor Regale. În plus, Arghezi a beneficiat de un ajutor financiar consistent din partea regelui Carol al II-lea (prin diligenţa prietenului său, colonelul în rezervă şi scriitorul Nicolae M. Condiescu), când ajunsese înglodat în datorii din cauza construcţiei casei de la Mărţişor. De aceea, Arghezi nu doar că-i trimitea cărţile cu dedicaţie şi scrisori de mulţumire, dar a făcut şi exces de zel, scriindu-i o odă în versuri. Deşi se vede chiar şi aici talentul autorului, poezia este amuzantă involuntar prin şuvoiul ditirambilor, inevitabil ridicol. Iată-l pe Arghezi în ipostaza de poet de curte (regală):

De-a pururea de-aci ’nainte

Au să ni-l ţie vremurile minte

O să-şi aducă-aminte vântul

Cel ce-i ascultă gândul şi cuvântul,

Vântul acela, care dela cer

L-a pogorît pe un vultur de fier

O să-şi aducă muntele şi şesul

Şi, povestindu-i apele ’nţelesul

Din râu în râu, dela izvoare,

I-l vor zvoni talazelor din mare.

El a mutat Carpaţii vechi din loc

Şi-a ’ncins cu ei, cu cremene şi foc,

Altarul noilor hotare.

Graiul gândit, atât cât va fi grai

O să-şi aducă-aminte de frumosul Crai

Şi mintea, cât va fi o minte,

Smerită-şi va aduce-aminte.

Or să-şi aducă slova, pana,

Cartea, vioara, dalta şi icoana,

Că ’nstrăinaţi, pripegi şi’n aşteptare,

I-a adunat pe meşteri c-o strigare,

Şi cot la cot şi-unealtă pe unealtă,

I-a hotărât să se ’mplinească laolaltă.

Şi tot ce fuse viu şi răzvrătire

Şi l-a ’nsuşit el sieşi moştenire:

Ce-au năzuit plugarul, cărturarul,

Răbdarea, suferinţele şi harul.

Fusese scris să prigonească somnul

Şi să-i alunge bezna însuşi Domnul.

Răscoala lui a fost a tuturor,

Durerea lui era durerea lor

Iar biruinţa lor întreagă e ’n izbânda

Şi ’n truda lui, care-a sfinţit osânda.

*

Noi ştim, din cazna Ta, muncită

de mai bine,

Că numai osteneala-i pentru tine;

Căci slava Ta, Mărite Doamne, ’ncepe

De dincolo de unde se pricepe.

Dar sufletele, inimile toate

Bat lângă Tine, Doamne. Sănătate!

(Revista Fundaţiilor Regale, număr omagial închinat regelui Carol al II-lea, nr. 6, 1 iunie 1940)

De unde veneau banii pentru Revista şi Editura Fundaţiilor Regale? „În 1934 a fost înfiinţată Loteria Uniunii Fundaţiilor Culturale Regale. Acest tip de loterie, numită loterie anexă, se organiza de «Regia Loteriei de Stat» în colaborare cu instituţii de asistenţă publică ori culturale. Convenţia dintre Regia Publică a Loteriei de Stat şi Uniunea Fundaţiilor Culturale Regale, pentru organizarea unei loterii anexe, a fost aprobată prin Jurnalul Consiliului de Miniştri din 31 august 1934 şi avea o durată de 15 ani. Altă sursă de finanţare au fost primăriile, care erau abonate din oficiu la Revista Fundaţiilor Regale. În anul 1941, abonamentul pentru instituţii şi întreprinderi particulare era de 2000 lei, faţă de 480 lei abonamentul obişnuit. De asemenea, Fundaţiile Regale erau scutite de orice taxă poştală” (Wikipedia).