Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Douã zile la un castel din Polonia, o zi la Dresda

        de Gabriel CHIFU

Am participat de curând la un seminar dintr-o serie de reuniuni programate să se desfășoare timp de doi ani, de fiecare dată într- o altă țară dintre cele participante: „Überwindung der Diktaturen – Dichter, Künstler und Schriftsteller in der Begegnung”. E un proiect susținut de Uniunea Europeană în cadrul Programului Cultura 2000 și inițiat de Institutul Hannah Arendt pentru Studierea Totalitarismului de la Universitatea din Dresda, în parteneriat cu instituții culturale din Polonia, Cehia, Germania, Ungaria, România, Italia și Marea Britanie. Această primă întâlnire a avut loc într-un magnific castel de lângă Wałbrzych, din Polonia, transformat în centru cultural: Schloss Fürstenstein, cum îl numesc germanii sau Zamek Ksi±ż, cum îi spun polonezii. Să precizez de la bun început admirabila organizare a colocviului, exactă, „nemțească”, datorată celor care conduc proiectul: Prof. dr. Gerhard Besier, Dr. Katarzyna Stokłosa și Gert Röhrborn. Să adaug imediat și numele celorlalți participanți români: artiștii plastici Mirela Dăuceanu și Vlad Nancă și tânăra poetă Denisa Mirena Pișcu și să subliniez buna impresie pe care au făcut-o ei. Scopul declarat al acestor reuniuni este să se realizeze o antologie de texte și o expoziție de arte vizuale care să exprime raporturile artiștilor participanți cu sistemele totalitare.

Mi se pare, și mi-am exprimat acest punct de vedere în cadrul dezbaterilor, că, mai ales în poezie, valoroase sunt textele scrise atunci, sub presiune, sub amenințare, nu acum, când scrii din amintire. De aceea o antologie ca să fie reprezentativă ar trebui să cuprindă, neapărat, semnăturile unor scriitori care, în epocă, au scris și au publicat texte subversive de referință. Sigur, în proză lucrurile stau diferit. Ca să cuprinzi, să înțelegi și să descrii o epocă atât de bizară ai nevoie de distanțare, de reflecție, drept care timpul scurs de la eveniment joacă în favoarea autorului. Oricum, să scrii astăzi, cumva la comandă, despre perioada dictaturii comuniste este riscant și oarecum comic: aduce izbitor cu situația dinainte, când scriitorii trăitori în țările comuniste erau puși să înfiereze cu mânie proletară capitalismul. Din răspunsul dat de profesorul Corni, de la Universitatea din Trento, am priceput că exercițiul gândit de inițiatorii proiectului este mai profund: un soi de mântuire prin mărturisire, te eliberezi de ce ai trăit prin cuvânt sau prin culoare și formă, fără nicio altă condiționare, decât mintea ta și simțirea ta, nu e obligatoriu să condamni acea perioadă, trebuie doar s-o descrii așa cum o vezi. Am mai semnalat și alte pericole ale unui asemenea demers: o carte care să conteze se scrie greu, în singurătate, și fără un calendar limitat, e puțin probabil că opiniile schimbate la aceste ateliere unde limba de comunicare e alta decât limba în care scrii pot constitui declanșatorul pentru o operă adevărată. Și apoi: problema principală pentru cel care scrie nu e neapărat ce scriem, ci cum scriem: un scriitor slab poate rata lamentabil o uriașă temă cum este aceasta a relației insului cu o istorie opresivă, iar un scriitor de vocație poate face o capodoperă dintr-un subiect banal, cum ar fi descrierea unei după-amieze la un seminar într-un castel din Silezia...

Ca să ajung la acest colocviu am călătorit destul de complicat: am zburat până la Frankfurt cu Compania Tarom, de aici la Dresda cu Lufthansa, iar de la Dresda, alături de alți invitați, mi-am continuat drumul cu un autobuz până la castelul din Polonia. La întoarcere, același traseu, cu o modificare: le cerusem gazdelor mele să rămân o noapte la Dresda, țineam să vizitez orașul. Ceea ce s-a dovedit foarte inspirat. Consider un mare câștig personal acea zi de duminică petrecută în orașul de pe Elba.

Apropo de dictatura comunistă și de depășirea acesteia: Dresda reprezintă o lecție vie. Bogat în monumente baroce, acest oraș, „Florența de pe Elba”, la începutul anului 1945, a fost bombardat de anglo-americani și a fost distrus în mare parte. Apoi, foarfeca istoriei aberante l-a așezat în DDR, sub hegemonie rusească. Și, imediat, în golurile urbane lăsate de război, au apărut „plombe” de arhitectură sovietică; inexpresive, incongruente, acestea arată absolut ridicol, inacceptabil, puse în oglindă cu formidabilele edificii care fac faima orașului: Palatul Zwinger, Palatul Regal, Kreuzkirche, Albertinum, Kathedrale, Semperoper cu Piața Teatrului, Brühlsche Terrasse, cunoscută ca „balconul Europei”, care oferă o splendidă vedere asupra fluviului. Edilii bucureșteni ar trebui să meargă negreșit la Dresda, ca la școală: orașul este în acest moment un exemplu impresionant de ce înseamnă să reconstruiești totul „wie es war” (așa cum a fost), cu grijă, cu dragoste, cu minuție, cu simț absolut al frumosului și al calității. Celebra Frauenkirche, cea mai mare catedrală protestantă din Europa Centrală, construită în 1743 și distrusă în februarie 1945, a fost reclădită și redeschisă în 2005. Iar acum toate clădirile ce existau în jurul ei se refac după fotografii de epocă. Sistemul stradal a fost pus la punct impecabil și fiecare bloc în parte (blocurile acelea urâte de tip sovietic pe care le cunoaștem și care împânzesc orașul!...) este luat, este „operat” și este miraculos schimbat la față. O mare facere, o uimitoare preschimbare de sine, o înnoire de sine prin regăsirea fericită a spiritului vechi al locului. Privesc spre Dresda cu admirație și respect.

Nr. 1/2008
Nominalizãri pentru Premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2006

Douã zile la un castel din Polonia, o zi la Dresda
de Gabriel CHIFU

dumnezeu la abator
de Anton JUREBIE

Dimoviana
de Dan CRISTEA

Din jurnal (1992)
de Gabriel DIMISIANU

Dupã un faliment (IV)
de Alexandru GEORGE

„Viata Româneascã“
de Florea MIU

Memoria provizorie
de Nicolae PRELIPCEANU

Academia de pe Gianicolo (II)
de Adrian POPESCU

Versuri
de Ion Maria

La portile Orientului
Daniel Cristea - Enache

Festivalul Comediei Românești
Mircea GHITULESCU

Etnicul românesc și ideea europeană
Ionel Bușe

Matei Vișniec Scenografia așteptării
Iulian BOLDEA

Matei Vișniec
Iulian BOLDEA

Către nemurire
de Horia GÂRBEA

poeme nouã
Mihai ENE

„Trecutul nu trebuie uitat….”
Sonia CUCIUREANU

Funigei
Julio CORTAZAR

Încă o dată, clasic și modern
Ioan LASCU

Romanul neîntâlnirilor
Gabriela GHEORGHISOR

Rocambolescul în haine postmoderniste
Gabriel COȘOVEANU

Carte de recitire
Bucur DEMETRIAN

Nepieritoarea utopie a poemului
Paul ARETZU

Poezie dintr-un întuneric luminat
Luminița CORNEANU

„Ce citeau, cum citeau” locuitorii secolului 19
Dania-Ariana MOISA

Inspirat de heruvini
Geo VASILE

Ipostaze creatoare
Petre CIOBANU

Câteva impresii ale unui cititor meloman
Mircea MOISA

Arta de a fi discipol mereu
Paul ARETZU

Alexandru Păsat

Un poet al câmpiei
Bucur DEMETRIAN

Mihail Sebastian – magia paginii și a condeiului spornic
Henri Zalis

Sub semnul melancoliei
Florea MIU

Literatură și istorie la Thomas Babington Macaulay
Victor Olaru



© 2007 Revista Ramuri