| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Omar LaraOmar Lara (n. 1941) este un poet, traducător şi editor chilian. După lovitura de stat a lui Augusto Pinochet din 1973 s-a exilat în Peru, apoi în România, unde a rămas până în 1981, absolvind Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii din Bucureşti. Îi datorăm unele dintre cele mai remarcabile traduceri în spaniolă din folclorul românesc şi din operele unor poeţi ca M. Eminescu sau M. Sorescu.În 1964 a înfiinţat Grupul Trilce de poezie şi revista cu acelaşi nume, pe care o conduce şi astăzi. Opera sa cuprinde vreo 20 de volume, dintre care amintim: Duşmanii (1967), Şerpi (1974), Călătorul imperfect (1979), Insule Plutitoare (1980), Şerpi, locuitori şi alte lighioane (1987), Foc de Mai (1997), Viaţă Probabilă (1999), Voces de Portocaliu (2003), Historias de Micutza (2004). A primit Premiul Casa de las Américas (Havana, 1975), Bursa de Creaţie John Guggenheim (1983), Premiul Mondial de Poezie Mistică Fernando Rielo, pentru traducerea volumului Ecuatorul şi polii de Marin Sorescu (1983), Medalia Mihai Eminescu acordată de Guvernul României (2001), Medalia Prezidenţială Centenarul Pablo Neruda (2004). În 2007 a fost distins cu Premiul Casa de América de Poezie Americană (Madrid). Poeziile de mai jos fac parte din volumul Delta (2006), Editura Maúcho Mexic.
ÎNTR-UN TREN IUGOSLAV Vreme de câteva ore ne-a însoţit un râu mic cu ape cenuşii şi învolburate. Aş vrea să ştiu cum se numeşte cum se numeşte râul acesta? zâmbesc, cum se numeşte râul acesta, zâmbesc, râul acesta se numeşte Zâmbet. N-aş fi putut să plec fără să-i ştiu numele.
LIMBAJUL CEL MAI DRAG Limbajul cel mai drag este cel care-ţi numeşte numele unul dintre miile de nume cunoscute sau care rămân de ştiut limbajul cel mai drag a fost cel ce ţi-a spus odată adio cel ce ţi-a telefonat fără sens a fost cel ce odată te-a găsit limbajul cel mai drag nu are silabe nici muzică se rosteşte dar nu se ascultă se simte dar nu ştiu unde limbajul cel mai drag care te va găsi fără ca tu să ştii este cel pe care îl caut şi dacă te chem iar tu nu auzi cu un limbaj care-mi vine înseamnă că încă nu este el că încă nu este cel drag inimitabilul limbaj.
INIMA Inima în sălaşul ei Inima în învelişul ei Inima cu al ei dă-i înainte Inima liniştită şi fără grabă Inima care ştie ce palpită Inima cu dăngănitu-i sec Inima îşi aşteaptă rândul Cu vaietul ei suav În cutia ei inima Inima răbdătoare Inima fără resentiment În ciuda urii mele În ciuda silei mele În ciuda groazei mele Inima sărind din piept Inima îşi aşteaptă timpul.
O VIZUINĂ RĂCOROASĂ ŞI CĂLDUŢĂ Am făcut o groapă în pământ acolo vom fi la adăpost de ploi, de vânt. În ulcele de lut am pus băuturi fierbinţi Iar în alte ulcele Fructe şi apă de mare. Acolo vom fi învăluiţi de zvonul exterior, De mirosul exterior şi de formele vegetale. În vizuina noastră călduţă şi răcoroasă, la adăpost de vânt şi de raze şi de trecerea turmelor sălbatice. ASEDIU Ai grijă la ce te uiţi vânătorule ceea ce nu vezi acum nu va mai exista niciodată ceea ce nu atingi acum va mucegăi ceea ce nu simţi acum te va răni cândva.
AM ÎNTÂLNIT O FATĂ PE STRADĂ Am întâlnit o fată pe stradă. Am cunoscut-o cu mult timp în urmă într-o ţară îndepărtată. Ne-am adus aminte că am fi putut să ne iubim. Pe vremea aceea. (Astăzi în oraşele unde am locuit cândva cresc morţi şi se făureşte în tăcere o istorie). Am rupt crengi dintr-un arbust este ca aloysia şi ne-am lăsat iarăşi în voia acelor vremuri când am fi putut să ne iubim. Vremurile acelea.
POEM OPTIMIST Pot să mor la şase după-amiaza Dar acum sunt viu Pot să fiu supravieţuitorul solitar Al unui mare cataclism Dar exişti tu Poţi să exişti şi să treci fără să mă priveşti Dar exişti şi mă iubeşti Poţi să mă iubeşti şi totul ne desparte Poate că da Poate că nu.
DUŞMANUL Este adevărat că sunt prizonierul unor cuvinte necugetate şi îngrozitoare pe care le-am rostit la adresa cuiva. Cuiva cu care m-am înfruntat cu cruzime şi pe care l-aş îmbrăţişa numaidecât dacă ar fi lângă mine.
LECTURĂ Citesc Toate lucrurile au un sfârşit Noi Chitarele Pământul Soarele Sunetul apei în geamuri Universul însuşi Cuvintele Totul are un sfârşit Un nu Un neant Lătratul Tumultul Căldura de la ora trei Totul îşi are neantul Lumina care îţi făureşte chipul Lumina care ţi-a făurit chipul.
VECHEA CAPCANĂ Dăinuie amintirea unei poveşti păstrate din iarna trecută aşa cum alţii au păstrat iubirea sau o anumită cenuşă sacră dăinuie amintirea unei poveşti şi amintirea unei viziuni de o coincidenţă memorabilă a cuiva care caută sau este căutat a cuiva căutat sau care a căutat. Vechea capcană a dragostei cu răutăţile-i oportune uriaşii copaci fără frunze vinul călduţ şi candoarea. Coincidenţele dragostei cu absurdele-i vechi capcane pe care nimeni nu le mai crede şi totuşi nimeni nu încetează să le creadă.
TREAZĂ LA ORICE ORĂ Se iveşte pe negândite ca un înecat care s-ar fi hotărât să iasă la suprafaţă după multă vreme. Rupe fără chef carapacea somnului dar este o oră nepotrivită pentru orice Act. Se hotărăşte să se pregătească totuşi şi se găteşte ca nişte bucate pentru lăcomia zilei. MUTARE MAGISTRALĂ Nici nu-ţi mai cer să te odihneşti, micuţă imperioasă soţie a mea. Căci gluma aceasta a dragostei, această mutare magistrală de a ne simţi necesari a câştigat teren, ne-a solicitat cu înţelepciune: am înnebunit. Am hotărât că aceasta este dragostea. Mai rămâne doar să vedem cum o vom folosi în ce mod prielnic pentru toţi şi înainte de a fi prea târziu. Prezentare şi traducere de Lavinia Similaru |