Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Gheorghe Grigurcu

În loc de proverbe

Cine se scoală de dimineaţă nu ajunge departe

trebuie să găseşti dreptul stîngul nu drumul

în cîte plicuri ţi-a fost expediată existenţa

ca s-ajungă cumva la destinaţie

fluxul mîinilor tale acoperă ţărmul estival

aerul din paraşută face cerul mai greu

în bătaia calculatorului coşmarul vine şi pleacă

un bolovan biblic suflă energic în saxofon

nevăzută e casa în care abia ai pătruns

un izvor de cerneală chiar în mijlocul înmărmurit al pădurii

cum glasul privighetorii primăvăratice caută

cu febrilitate privighetoarea ce l-a iscat

peste umerii de beton ai Amarului Tîrg tuşeşte în seara asta

un foc de artificii răcit.

Semn de carte

Şi te uiţi te uiţi

cu nesaţ te uiţi

vrei să vezi Lumea

prin crăpăturile focului

cum ale unui gard înalt.

Se-atîrnă Neantul

Se-atîrnă Neantul atît de

îndatoritor un galantuomo

de ceea ce s-a întîmplat şi

deopotrivă de ceea ce nu

s-a întîmplat nicicînd.

Arte

La un flaut pitic cîntă mişcările noastre mute

îmbrăţişate lacrimile aidoma unor copii neajutoraţi

liniile desenului au decizia unei ghilotine

trîmbiţe cărnoase-nălţîndu-se cum trompe de elefant

de fiecare ureche ţi-atîrnă cerceii a mii de fapte

ecoul se sprijină pe strigăt ca o pasăre pe zborul său

frunzişul povestind fără-ncetare înecîndu-se

cu propriul său avînt cum de-un bol de mîncare

semnul orfic cum un geam nespălat

un liber arbitru care n-are ce face cu noi.

Cuvîntul

Singur îşi făureşte trecutul

căci viitorul i se pare zadarnic.

La Constanţa

Răsfoieşte oglinda aidoma unei cărţi

îşi potriveşte cîrlionţii hazlii

la marginea Lumii

cum a unei benzinării

în timp ce vapoarele zgîrie marea

cum un beţişor pămîntul umed

în mîna unui copil.

Să crezi

Să te-ndoieşti să disperi să te-ascuţi

pe tocila toamnei

să crezi să nădăjduieşti să te-mpuţinezi

cum iarna o stivă de lemne

să-ţi tamponezi oglinda

cu chipul tău ca pe-o rană.

La bloc

Se suferă şi

se umblă

se stă-ntr-o rînă

cîte-o zi cîte-o săptămînă

cîte-un an la blocul

împărţit la toţi

frăţeşte

o viaţă-n cimentul său

cu zgîrcenie

din care Celălalt

nu se-mpărtăşeşte.

Postromantism

Flăcări care te plictisesc

aidoma unei femei cicălitoare agasante

flăcări care-n cele din urmă

te lasă-n pace

căci se plictisesc ele însele.

Matinală

Dogorîtoarele infinituri ale clipei

care-n această dimineaţă

nici n-au nevoie de căldura solară.

Alchimie inversă

Aur fierbînd în clocot

aidoma apei în ibric

aur gata-gata a se

preface-n aramă

expiator.

Peisaj

Jos pajiştea buruienoasă iritată

în propria-i barbarie suavă

sus nodurile de cravată-ale norilor.

Amintire

Fulgere mute-n fereastră aidoma genunchilor tăi melancolici

şi cum ţi se tîrăşte sub piele aerul micilor localuri pustii

şi buza ah buza ta roşie uimindu-se de sine teribil

sieşi oglindă.

Poetică

Prin urmare aceste intonaţii solemne

care cîntăresc mult mai puţin decît un fulg

prin urmare un anotimp cuibărit în altul cum ouăle de cuc

prin urmare un ochi ce învaţă cu răbdare orbirea

prin urmare muchiile tăioase ale umbrelor matinale

prin urmare hîrtia aceasta în care gesturile se-neacă precum într-o apă

prin urmare întunericul răvăşit care te face să te-aştepţi pe tine însuţi

prin urmare textul acesta cu care azi încerci nebuneşte

să măsori stîngăciile Veşniciei.

Ziua ta

Şi de-aici începe ziua ta şi nu

se mai termină zi îndelung dorită joacă

preferată o mare cursă-ntinsă cu francheţe

o strălucitoare monedă atît de fierbinte

că n-o poţi apuca

o mînă care-aşteaptă s-o strigi

căci n-o poţi atinge

visezi ceea ce nu mai poţi scrie

scrii ceea ce nu mai poţi visa.

© 2007 Revista Ramuri