Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








„ Occident Express” de Matei Vişniec

        de Nicolae Petre Vrânceanu

Spectatorii, dar şi realizatorii de teatru dramatic din Craiova sunt mai puţin familiarizaţi cu teatrul străzii, doar Teatrul de Păpuşi din municipiul nostru a ieşit în întâmpinarea publicului trecător prin pieţele oraşului propunându-i, fără complexe şi convenţii, o participare şi un contact mai direct între locuitorii cetăţii, scenă şi personaje.

Proiectul itinerant al Convenţiei Teatrale Europene, din care Teatrul Naţional „Marin Sorescu” face parte, a înmănunchiat sub genericul „Orient Expres” spectacole scrise special pentru acest turneu feroviar desfăşurat pe ruta: Ankara, Istanbul (Turcia), Craiova, Bucureşti, Timişoara (România), Zagreb (Croaţia), Novi sad (Serbia), Liubliana şi Nova Goriţa (Slovacia), Freiburg şi Stuttgart (Germania), un drum al teatrului parcurs între 25 mai şi 18 iulie în intenţia de a crea punţi de legătură spirituală între Orient şi Occident, între ţări, mentalităţi, culturi, în diversitatea şi complexitatea lor. Traseul Orient-Expresului antebelic este refăcut aşadar în sens invers într-un tren-teatru pus la dispoziţie de Compania Turcă a Căilor Ferate, dotat cu un vagon-scenă, altul - sală de conferinţe şi cu vagoane-dormitor. Peronul gării de călători a CFR Craiova a fost, în zilele de 29 şi 30 mai, locul de întâlnire cu iubitorii Thaliei. Aici au evoluat cu dezinvoltură colectivele de actori de la State Theatre Stuttgart – cu piesa „80 de zile, 80 de nopţi”, de Soeren Voima, în regia lui Christian Tschirner, Teatrul de stat din Ankara, cu spectacolul „Ex- Press” de Şirin Aktemur Toprak, regia : Mustafa şi Ovul Avkiran şi Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, cu piesa „Occident Express” de Matei Vişniec, regia: Alexandru Boureanu. Dacă teatrul din Stuttgart a aglutinat ingenios într-un spectacol plin de vioiciune şi umor amar textul dramatic, un excurs critic prin problemele fiecărei ţări de pe traseul Orient-Expresului, cu elementele de scenografie, cu spontaneitatea şi rostirea specifică teatrului în aer liber, iar Teatrul de Stat din Ankara a ales un text parabolic,cu profunde ecouri în conştiinţa compatrioţilor emigranţi, dezrădăcinaţi şi înstrăinaţi de pământul natal, suferind precum măslinul bătrân smuls din rădăcină, Naţionalul craiovean, prin spectacolul cu textul lui Matei Vişniec a adus în faţa spectatorilor drama românilor, a ţării lor de atâtea ori distruse de stemele imperiale şi renăscute miraculos de fiecare dată precum pasărea Phoenix din cenuşa pârjolirilor. Piesa, prin titlul său, prin textul dramatic şi ca spectacol relevă dorinţa acestor oameni sortiţi a fi „la porţile Orientului” de a fi consideraţi ca făcând parte din comunitatea statelor europene, ideal simbolizat de acel tren luxos în care nu se putea oricine urca şi care dispărea undeva, la orizont, cu visele celor care sperau că vor urca într-un aşteptat „Occident – Expres”. Numai că, multe direcţii sunt posibile, avertizează spectacolul, depinde de noi dacă o alegem pe cea corectă. „Cei şase actori, trei bărbaţi şi trei femei, întruchipează universul pe care îl întâlnim frecvent în gări : orbi, prostituate, foşti deţinuţi, emigranţi,cerşetori, ţigani, străini, funcţionari, vameşi, mame, taţi, copii, profesori, doctoranzi etc.Scenele prezentate de aceste personaje par clişee ale vieţii cotidiene. Trebuie să acceptăm că aceste poveşti care întotdeauna par a fi ale altcuiva, sunt de fapt ale noastre”, remarcă într-o scurtă descriere a piesei tânărul regizor Alexandru Boureanu.

Transpunerea scenică a ideilor textului dramatic este secvenţială, nici nu se putea altfel pentru a transmite multitudinea de idei ale spectacolului care propune teme de meditaţie într-o manieră eseistică recuzatoare a liniarităţii epice. Incipitul evoluţiei actorilor este camuflat sub acţiunea de filmare a unor cadre în care personajele sunt ţigani români, regizorul, aflat pe peronul gării, lângă cameraman, le explică atorilor cum trebuie s㠄intre în pielea personajelor”, pentru a crea impresia de autenticitate. Întregul spectacol va pedala pe această confuzie între personaje şi actori, între ficţiune şi realitate, în scenă intră şi fantoşe de animale, motanul, măgarul, vaca - purtătoare ale intenţiilor de definire caracterologică , un tânăr fiu vine de la Paris cu afaceri în România şi-i propune tatălui său să scrie o carte cu titlul „Memoriile unui turnător” şi tatăl nu ezită în a accepta, deoarece „ Mărturisirile victimelor nu vor avea aceeaşi forţă cu acelea ale călăilor”, un orb a fost prizonier 15 ani în Siberia, acum e cerşetor şi regret㠄întârzierea” venirii americanilor pe meleagurile mioritice şi exemplele pot continua în aceeaşi notă de ironie amară şi sarcasm, subliniată de replica „Welcome to Roumania !” şi de „viziunile” orbului care vine în gară de fiecare dată când trece „Orient Expressul”, evocă strălucitoarele vagoane Pullman ale unui tren fantomatic, trecând în viteză, văzut de el în urmă cu mulţi ani, şi scandează cu mândrie: „Trăiască Regele”. Numai că orbul nu mai vrea doar să fie martor de la distanţă la trecerea trenului, ci vrea să-l atingă şi chiar să se urce în el. Se mulţumeşte însă doar cu simularea urcării în trenul „Occident Express”.

Acesta este, de fapt, mesajul piesei lui Matei Vişniec: va sosi şi pentru noi vremea în care să fim în acelaşi tren cu partenerii occidetului european, cât de repede se va săvârşi aceasta, depinde de noi, în primul rând.

Proiectul teatral european „Orient Express” este, în plan spiritual, încă un semn că se pot construi punţi de legătură între Orient şi Occident, pe liniile valorilor şi opţiunilor comunităţii europene din care facem parte, aşa cum sublinia şi d-l Mircea Cornişteanu, Directorul Teatrului Naţional „Marin Sorescu”, în cuvântul său de prezentare a spectacolelor desfăşurate la Craiova în 29 şi 30 mai 2009.

Nr. 11/2009
Hertha Müller, laureată a Premiului Nobel pentru literatură

De la Marginea la Torino: dezbatere la Veneţia despre emigraţia românilor în Italia după 1989

Dacă, epitaf sau proiect
de Nicolae Prelipceanu

Sfântul Francisc portretizat de scriitorii români
de Adrian Popescu

Din jurnal (1995)
de Gabriel Dimisianu

Tuşe provinciale
de Gheorghe Grigurcu

Preliminarii la o exegeză a subiectivităţii
de Henri Zalis

Existenţialism şi crepuscularitate
de Gabriela Gheorghişor

Melancolie, nostalgie, ironie
de Bucur Demetrian

Alungând tristeţea…
de Mihai Ene

O tragedie postmodernistă sau lupta cu realitatea
de Paul Aretzu

Incantații în casa de lemn
de Florea Miu

Perspectiva iconizatoare a antropologiei
de Nicolae Răzvan Stan

O panoramă la zi a panaramei actualităţii noastre
de Mircea Moisa

Făt-Frumos din Lună
de Horia Gârbea

Omul poietic şi regândirea poiesis-ului grec
de Marius Ghica

Poeme
de Mihai Duţescu

Deportarea
de Viorel Dianu

Spaţii de elecţiune poetică
de Constantin M. Popa

Un poet al contrastelor
de Gheorghe Manafu

Noi resurse poetice ale reveriei
de Ştefan Vlăduţescu

Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon

Isus Cristos a fost, este ori va fi femeie sau Idioata divină
de Mircea Ghiţulescu

„ Occident Express” de Matei Vişniec
de Nicolae Petre Vrânceanu

Poeme
de Ionel Ciupureanu

Isus Cristos a fost, este ori va fi femeie sau Idioata divină
de Mircea Ghiţulescu

„ Occident Express” de Matei Vişniec
de Nicolae Petre Vrânceanu

Poeme
de Ionel Ciupureanu

Poeme
de Nicolae Răzvan Stan

O monografie de excepţie
de Ştefan Enache

Călin Beloescu sau realismul magic
de Cătălin Davidescu

Poeme
de Tadeusz Rózewicz

Poeme
de Tadeusz Rózewicz

© 2007 Revista Ramuri